PREOTUL NOSTRU

“Duceți-vă și vă arătați preoților”

(Luca 17:14)

Preotul Ioan D. Popescu, cunoscut pentru majoritatea otopenarilor mai vechi sub formula de adresare “Popa Ionică”, s-a născut la sfârșitul secolului XIX, în anul 1890. A venit în Otopeni de la Mănăstirea Suzana (județul Prahova), unde era diacon. De altfel, într-un manuscris găsit în arhivă se precizează: “Păstoresc această parohie (Otopeni) de la 3 iulie 1914”. A slujit la biserica veche din centru, ctitorită la 1802 cu hramul Sf. Gheorghe, biserică realizată prin daniile făcute de locuitorii Otopeniului.

Activitatea spirituală și duhovnicească s-a desfășurat și la biserica din Otopenii de Jos, cu hramul Sf. Nicolae, biserică ctitorită în anul 1935 prin eforturile financiare ale enoriașilor din parohie. O perioadă lungă de timp, până la instaurarea regimului opresiv comunist, a fost profesor de religie la școala primară din Otopeni, care îl avea ca director pe domnul Merișescu. Deasemenea, era și un foarte bun administrator și gospodar, ocupând o perioadă de timp și funcția de șef de “circă” (Adunarea preoților).

Citeşte mai mult...

În 1979 am făcut turul Europei cuprinzând 10 țări. După ce am obținut cu mare greutate vizele necesare de la ambasadele respective și după o pregătire ce a durat 6 luni, în luna iunie am pornit la drum. Am traversat mai multe țări, printre care și Belgia, orașul Oostende, apoi cu ferryboat-ul am traversat canalul Mânecii și am ajuns la Folkstone.

Mi-am continuat drumul până la Londra, capitala Marii Britanii cu o populație de 8 milioane de locuitori. Aici am stat 5 zile și încă din prima zi am început a vizita acest oraș mare. Am început cu catedrala Sf. Paul unde se află mormintele amiralului Nelson și al ducelui de Wellington, am trecut apoi Tamisa pe celebrul pod Tower Bridge unde am vizitat turnul Londrei care este vechi de 900 de ani, fost palat regal, arsenal, închisoare, tot aici au fost executați regi, regine și două dintre soțiile lui Henry al 8-lea. Emblemă a Londrei, celebrul Big Ben este porecla turnului cu ceas și se află în capătul estic al palatului Westminster. În apropiere se află și statuia lui Winston Churchill. Pe Downing Street se află reședința primului ministru. La 8 km de Tower Bridge se află Greenwich și muzeul Marinei Regale, iar pe colina Royal Observatory se măsoară meridianul zero de longitudine al Pământului.

Citeşte mai mult...

Petre Ţuţea este omul care iese, oricât de paradoxal ar suna, din tiparele biografiei sale consemnate. Doar cine l-a văzut sau l-a ascultat vreodată înţelege de ce. O inteligenţă ascuţită, plăcerea socratică de a vorbi, energia persuasivă, umorul involuntar, limbajul direct ţintind spre idee, flacăra gândului, logica şi metafora rostirii, ochii jucăuşi, dincolo de înfăţişarea modestă a unui om peste care a trecut timpul, toate acestea compun un portret inedit.

Filosof, eseist, doctor în economie politică şi drept, absolvent Magna cum laude al Facultăţii de Drept de la Cluj, apoi al Universităţii Humboldt din Berlin, Petre Ţuţea (1902-1991) a aparţinut elitei intelectuale interbelice, alături de Mircea Eliade, Constantin Noica, Radu Gyr, Mircea Vulcănescu, Nae Ionescu.

Regimul comunist l-a arestat şi condamnat, (a fost închis la Jilava, Ocnele Mari, Aiud, timp de 13 ani), i-a controlat apoi în permanenţă viaţa, împiedicându-l să publice.

Din tot ce a scris sau au scris alţii ascultându-l, stând de vorbă cu el sau intervievându-l, vă recomandam cel puţin două titluri de referinţă:

- „Între Dumnezeu şi neamul meu”, Fundaţia Anastasia, 1992

- „322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea”, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1993

Citeşte mai mult...

„Totul pentru țară, nimic pentru mine.” (Regele Carol I, 1839-1914)

„Nu zidurile fac o școală, ci spiritul ce domnește într-însa.” (Regele Ferdinand ,1865-1927)

„Zi și noapte m-am gândit la fericirea României care a ajuns să ocupe acuma o poziție vrednică între statele europene: m-am silit că simțământul religios să fie ridicat și dezvoltat în toate straturile societății și ca fiecare să împlinească datoria sa, având ca țintă numai interesele statului.” (Regele Carol I, 1839-1914)

„Te binecuvântez iubită Românie, țara bucuriilor și durerilor mele, frumoasă țară, care ai trăit în inima mea și ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă țară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veșnic îmbelșugată, fii tu mare și plină de cinste, să stai veșnic falnică printre națiuni, să fii cinstită, iubită și pricepută.” (Regina Maria, 1873-1938)

„Nu văd România de astăzi ca pe o moștenire de la părinții noștri, ci ca pe o țară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noștri.” (Regele Mihai I, n. 1921)

Implicarea oamenilor vârstnici în activitățile cotidiene are un rol deosebit de important în menținerea stării de spirit, a stării de sănătate fizică și psihică, prevenind astfel sentimentele de inutilitate și izolare socială, predominante la o anumită vârstă .

Pentru ca persoanele vârstnice să participe în mod activ la viața publică, socială și culturală a orașului, Primăria Otopeni a hotărât înființarea “Clubului Pensionarilor” (se află într-un avansat stadiu de execuție, pe str. Garofițelor - lângă Liceul “Ioan Petruș”).

Aici, într-o ambianță destinsă, vor fi organizate evenimente sociale, culturale, sportive și distractive în cadrul cărora pensionarii își vor petrece timpul liber împreună, într-un mod util și plăcut. Așadar, în curând, pensionarii din orașul nostru vor avea posibilitatea de a se întâlni, de a se detașa de problemele din viața de zi cu zi, de a-și împărtăși bucuriile și necazurile, de a depăna amintiri din vremurile de altădată. Deasemenea, se vor organiza excursii, concursuri tematice, întâlniri cu personalități marcante din diferite domenii de activitate, audiții de muzică și vizionări de film.

Astfel, dorim să creăm vârstnicilor noștri o stare de spirit menită să contribuie la prelungirea perioadei active a vieții și posibilitatea de a îmbătrâni frumos,  clubul putând deveni un fel de “a doua casă” pentru ei.

“Clubul Pensionarilor” este realizat de Primăria orașului Otopeni, cu finanțare din bugetul local și va beneficia de toate dotările necesare desfășurării în cele mai bune condiții a activităților.

În cel mai scurt timp “Clubul Pensionarilor” va fi finalizat, ca apoi pensionarii să vină cu drag să-și petreacă timpul liber într-un mod cât mai plăcut și util în cadrul acestuia.

Text: Vlad Constantin

Trăim într-o lume care pare să-și fi pierdut reperele sale fundamentale și care riscă să alunece în direcția unei mahalale generalizate.  

Actuala criză economică este, înainte de toate, o criză morală pornită din haosul unei lumi tot mai îndepărtate de rădăcinile sale originare. Goana nebună după acumulare și după imagine creează monștri și răstoarnă ierarhii sociale. Libertatea și bunăstarea se întemeiază pe ordine, pe încredere și pe respect și pe cuvântul dat, onoarea și cinstea înnobilează individul indiferent de statutul său material și de nivelul de educație.

Cea mai mare primejdie pentru noi toți este îndepărtarea de ideea respectului față de autoritate (de stat, de familie ori de sorginte religioasă și culturală). Șmecheria, dorința de scandal, lipsa de respect pentru nimeni și nimic, lipsa credinței de orice fel, valorizarea barbarismului și a mârlăniei pot transforma orice ins într-un potențial pericol pentru semenii săi. Este vremea ca noi toți să ne întoarcem și să ne întărim în solidaritate și în spirit civic, să ne detașăm de mizerie, de subcultură și de tot ce este străin și toxic valorilor tradiționale românești.  

Pentru a fi liber, omul trebuie să privească lucrurile cu mintea limpede și să înțeleagă viața ca pe o continuă cursă, dar o cursă fundamental liberă, sportivă și onestă.

Firescul e parte din condiția umană, iar respectul este temelia vieții civilizate. Necesitatea de normalitate este mai mare decât oricând, în aceste vremuri de criză iar comunitatea noastră trebuie să rămână una curată, demnă și care să-și păstreze același aer de normalitate și bun-simț care o caracterizează.

Text: Primar, Gheorghe Constantin Silviu

Insula Ada Kaleh se afla pe Dunăre, la 3 km mai jos de Orşova. Acum, ea este acoperită de 30 m de apă, în urma construirii barajului de la Porţile de Fier. Însă existenţa ei până în 1970 a fost marcată de numeroase evenimente demne de menţionat şi putem spune chiar că ea a jucat de-a lungul timpului un rol destul de important în geopolitica regiunii. De asemenea, aspectul ei exotic şi specificul populaţiei pe care a avut-o au făcut ca amintirea sa să dăinuie în memoria bănăţenilor, şi nu doar în a lor.

Ada Kaleh avea o lungime de 1.750 m şi o lăţime maximă de 500 m, fiind populată în perioada interbelică de aproximativ 1.000 de locuitori, toţi de naţionalitate turcă şi de religie musulmană. A fost atestată documentar încă din antichitate, când Herodot o denumea Cyraunis, apoi într-un raport al Cavalerilor teutoni din 22 februarie 1430, sub numele de insula Saan, cu 216 locuitori. Regii unguri au întărit-o, ea mărindu-şi importanţa strategică odată cu desfăşurarea războaielor cu turcii din secolele XVI-XVII. După o lungă perioadă de nesiguranţă, în urma bătăliei de la Mohács din 1526 a fost pentru prima dată ocupată de turci. În timpul războiului din 1689 pe insulă au debarcat trupele austriece, fiind întărită de generalul Heister, dar otomanii au recucerit-o în scurt timp, păstrând-o până la pacea de la Passarowitz (1718), când a ajuns din nou în posesia Austriei.

Citeşte mai mult...

Mi-a plăcut și îmi place mult versul poetului Al. Macedonski, de aceea l-am ales ca titlu pentru articolul meu. E frumos, e sugestiv, iar în sufletele noastre e primăvară și multă lumină. Sau așa ar trebui să fie, întrucât în afara păsărilor cântătoare și a liliacului înflorit, luna aprilie a adus cu ea deniile din Săptămâna Mare, care au culminat cu mirabila sărbătoare a Învierii Domnului, ce a făcut cale și învierii noastre.

Chemarea “Veniți de primiți lumină” rostită cu emoție în toate bisericile ortodoxe de aici și de pretutindeni, a strâns și în biserica “Sfântul Nicolae” din Otopenii de Jos sute de credincioși. Biserica și curtea, străzile din jur erau neîncăpătoare.

Citeşte mai mult...

În ultima perioadă au fost reclamate furturi de biciclete din scările unor blocuri ale căror uşi de acces sunt prevăzute cu interfon.

Din analiza modului cum au fost comise furturile, a rezultat faptul că au avut loc atât pe timp de zi cât şi pe timp de noapte, bicicletele erau prinse de balustradă cu sistem antifurt sau păstrate în balcoanele de serviciu, iar autorii au intrat în scara blocului prin uşile secundare de acces, care deşi sunt prevăzute cu yale, nu sunt ţinute încuiate de către locatarii blocurilor.

Cu ocazia cercetărilor efectuate, niciun locatar nu a putut da relaţii despre autorii furturilor, motivând că nu au remarcat prezenţa în scara blocului a unor persoane necunoscute, iar uşile secundare de acces rămân descuiate pentru activităţi menajere.

Reamintim pe această cale că scopul instalării interfoanelor la blocuri a fost acela de a nu permite accesul oricăror persoane în scările blocurilor şi ca urmare, protejarea contra furturilor a bunurilor dumneavoastră aflate în apartament, pe scara blocului sau în spaţiile de folosinţă comună, respectiv balcoanele de serviciu şi boxele din subsoluri.

Când lăsaţi deschisă uşa de la intrarea secundară în scara blocului aveţi în vedere faptul că:

• Prezenţa în scara blocului, a unor persoane necunoscute, prezintă, un potenţial pericol pentru siguranţa bunurilor dumneavoastră şi ale celorlalţi locatari;
• Favorizaţi, în mod indirect, comiterea unor infracţiuni sau contravenţii;
• Toleraţi tulburarea ordinii şi liniştii publice de către persoane fără adăpost sau grupuri de tineri în căutare de locuri de distracţie;

Pentru evitarea situaţiilor enumerate mai sus, vă recomandăm următoarele:

• Nu permiteţi accesul niciunei persoane în scara blocului, decât după ce v-aţi lămurit în privinţa identităţii şi a intenţiilor acesteia;
• Sesizaţi imediat Poliţiei Oraşului Otopeni prezenţa persoanelor necunoscute care au intrat în scara blocului şi nu îşi justifică prezenţa;
• În cazul în care acestea pleacă până la sosirea poliţiei, reţineţi cât mai multe dintre semnalmente, în vederea identificării ulterioare;
• Ţineţi permanent încuiate uşile secundare de acces ale blocului (din spate).

Text: Agent șef Mircea Mârtâcu

Ediţia a V-a a Concursului şcolar de teatru pentru liceeni „D'ale lui Otopeanu” a stat sub semnul Anului Caragiale şi al Zilei Mondiale a Teatrului (27 Martie).

Proiectul s-a născut în 2007, din dragoste pentru arta spectacolului şi pentru copii, din convingerea că esenţa personalităţii şi a creativităţii lor se dezvăluie mai ales în afara şcolii şi din dorinţa de a le oferi şansa de a se descoperi pe ei înşişi, de a se afirma, de a se întâlni cu adevăratele valori culturale, de a-şi îmbogăţi realitatea cu ficţiunea teatrului.

Prestigiul concursului a crescut an de an, la fiecare ediţie participând zeci de copii şi personalităţi ale teatrului şi filmului românesc: Horaţiu Mălăele, Tamara Buciuceanu-Botez, Alexandrina Halic, scenaristul George Şovu, Oana Sârbu ş.a.

Cu multă nerăbdare şi evident entuziasm a fost aşteptată şi primită ediţia din acest an, desfăşurată în cadrul săptămânii „Şcoala altfel”, cea mai reuşită de până acum, se pare.S-au înscris în concurs 41 de liceeni care s-au pregătit cu multă seriozitate, cu un entuziasm şi o dorinţă de afirmare cu adevărat demne de admiraţie, alături de profesorii lor ( Maria Gridan, Elena Marcu, Ioana Ungureanu).

Iată premiile obţinute, numele trupelor, al interpreţilor, al pieselor şi autorilor.

Citeşte mai mult...

La începutul acestui an ne-am hotărât să ne apărăm titlul de campioni naționali HHI dobândit în 2011 la Brașov, și ca să dovedim că suntem cu adevărat cei mai buni am decis să participăm la toate competițiile recunoscute la nivel național pe segmental hip-hop. Bucuria dar și provocarea cea mai mare a fost când am aflat că toate cele 3 competiții se vor desfășura în luna martie după cum urmează:

· 10 martie Romania Dance World Cup Qualifier (Cupa României, și calificările pentru Cupa Mondială din Villach Austria)

· 17 martie ESDU Romania Open Qualifier (Open de calificare pentru Campionatul Mondial ESDU din Poreck Croația)

· 23, 24 martie Hip Hop International Romania (Calificările pentru Campionatul Mondial Hip Hop Internațional Las Vegas U.S.A)

Citeşte mai mult...

De multe ori comparăm viaţa omului cu anotimpurile anului. În copilărie şi tinereţe trupul este puternic, suntem plini de energie, la fel ca natura primăvara şi vara. Mintea, raţiunea, caracterul sunt în formare, de multe ori deciziile sunt luate rapid fără o analiză profundă. Distracţia şi plăcerile trupeşti, aventura sunt elementele cele mai importante care determină acţiunea tinerilor. În primăvara şi vara vieţii trupul domină sufletul.

Pe măsură ce se instalează maturitatea, grijile serviciului, căsătoria, apariţia copiilor etc. raţiunea, cumpătarea, întăresc spiritul şi încet, încet, trupul începe să asculte de suflet. În toamna vieţii sufletul şi trupul se află într-un echilibru care tinde să se încline tot mai mult în favoarea raţiunii, slujitor de încredere al sufletului.

Între toamna şi iarna vieţii preocupările existenţiale devin tot mai importante în viaţa omului: se căsătoresc copiii, apar nepoţii, încep orele de lecţii în care bunicii şi nepoţii citesc împreună şi rezolvă probleme. Inevitabil apar meditaţii asupra trecerii ireversibile a timpului şi răspunsul la veşnicele întrebări: de unde venim, cine suntem, încotro ne îndreptăm, ne frământă tot mai mult. Plăcerile şi preocupările culturale, spirituale, devin dominante în faţa unui trup ale cărui putere şi energie sunt în declin.

Citeşte mai mult...

Răstignim şi venerăm. Firi nestatornice şi extravertite, trădăm cu uşurinţă şi ne spălăm liniştitor cu săpunul inocenţei, în eternul gest al lui Pilat din Pont. De altfel, suntem foarte telegenici. Plângem cabotin pe cei dispăruţi, pe care promitem solemn cu nasul în batistă, să nu-i uităm toată viaţa. Şi ne ţinem de cuvânt! ...vreo câteva clipe. Până apare sau dispare altcineva (plasturii sufleteşti sunt foarte eficienţi astăzi!).

O ţinem, de fapt, din reculegere în reculegere. Scăldăm fotogenic, convenţional şi pios, cu lacrimile regretelor, florile pare sau impare, în funcţie de cât de lungă este despărţirea, în solemnele acorduri ale Requiemului în Re minor Lacrimosa de Mozart. Două minute mai târziu, fugim la schi, să prindem trecătoarea zăpadă a mieilor.

Ridicăm statui doar post mortem. Contemporanii noştri îşi câştigă laurii valorii adevărate şi efemere după principiul că viaţa nivelează, în timp ce doar nefiinţa înalţă pe soclu.

Citeşte mai mult...

Dan Puric este actor de teatru şi film, regizor, creatorul unor spectacole în care se îmbină arta dansului cu arta costumului şi a mimicii: Vis, Toujours l'amour, Made in Romania, Costumele, Pantomomia, Don Quijote. A fost distins cu Premiul Academiei Române „Aristizza Romanescu”, două Premii Uniter, Ordinul Naţional Steaua României în grad de cavaler - pentru servicii excepţionale în cultură, şi multe altele.

A publicat cărţile Cine suntem? (2008), Omul frumos (2009) şi Fii demn! (2011).

Ţine conferinţe cu mesaj creştin-ortodox, social şi cultural, imprimate recent şi pe DVD.

Este un om remarcabil, o conştiinţă care vibrează de iubire creştină, de patriotism, de dragoste pentru frumosul moral, pentru valorile adevărate ale românilor. Citiţi-l, ascultaţi-l şi veţi descoperi un om cu adevărat frumos, cu un discurs profund, inteligent, entuziast.

Selectăm pentru cititorii revistei câteva citate din articolele şi cărţile publicate de Dan Puric.

•  „Hristos a înfrumuseţat suferinţa, pe care a făcut-o corabie către Dumnezeu.”
• · „Arta lipsită de Dumnezeu nu e artă-o putem numi divertisment, performanţă, dar nu artă. Arta e mărturisire, fără ca prin asta să fie neapărat artă bisericească. Restul e mimetism, e fals, e gol. Eu mi-am înţeles menirea astfel:să mătur poteca spre Biserică. Încerc să-l sensibilizez pe omul modern, prin artă, faţă de cuvântul Mântuitorului.”
•  „Numai oamenii fără Dumnezeu se simt singuri.”
• · „Suferinţa lui, a omului modern, este înconjurată de analgezice; a creştinului era poarta către Dumnezeu.”
•  „Omul învăluit de dragostea lui Hristos a fost înlocuit de omul mumificat de drepturi. Unii vor să se mântuiască de lume, dar creştinul îl roagă pe Dumnezeu să mântuiască lumea. Creştinii se-nchină la crucea lui Iisus, ceilalţi la crucea tâlharului din stânga. Iar această umanitate parcată pe stânga este cauza sensului pierdut de astăzi.”
•  „Darwin l-a smuls pe om din braţele lui Dumnezeu şi l-a pus în braţele maimuţei. Comunismul l-a smuls din braţele maimuţei şi l-a pus în braţele Partidului, adică al unei abstracţiuni. Globalizarea n-a făcut decât să-l împingă de aici în neant.”
•  „Mi-a spus un monah:Trebuie să ne rugăm împreună, fiule; şi zic:Cum, părinte, împreună? Păi da,zice. Credinţa e ca o pasăre cu două aripi; eu sunt o aripă, tu eşti o aripă. Ne rugăm şi zboară.”
•  „...Oameni de Mall. Vin sărbătorile şi primul lucru pe care îl văd cred că e un stomac foarte mare, pe care îl supraîncarcă... Asta nu înseamnă să nu faci o sărbătoare! Asta nu înseamnă să nu pui ceva pe masă! Dar faptul că ne lăsăm contaminaţi de o societate a lăcomiei nu este bine. (...) Important e: pe ce pui dumneata accentul? Pe lângă sărbătoare, mai există şi chestiunea aceasta a reculegerii. De ce să fim într-un jogging alimentar de dimineaţa până seara? De unde fuga asta, atletismul ăsta consumerist?”
•  „În clipa când te-a terorizat tăcerea înseamnă că l-ai dat afară pe Dumnezeu. Numai în tăcere te întâlneşti cu Dumnezeu.”
•  „Aţi văzut, la Discovery, pe astronautul acela, care a fost pe Lună şi i s-a stricat aparatul. Nu mai putea să coboare. A îngenuncheat şi maşina a mers. Şi s-a întors şi a mărturisit: important nu este că a mers omul pe Lună, ci că a coborât Hristos pe pământ.”
•  „E bine să aveţi griji, dar să nu fiţi îngrijoraţi. Grijile sunt umane; dar în clipa în care eşti îngrijorat, nu-i mai dai voie lui Dumnezeu să lucreze, te substitui Lui.”
•  „Noi astăzi trăim,în mare parte, un creştinism, cum se zicea la un moment dat, de duminică, ritualist.”
•  „Norocul face parte din limbajul ateului. Creştinul nu are noroc. N-aţi văzut? Unul zice: Baftă! Celălalt zice: Doamne ajută! Fiţi atenţi ce diferenţă!”
•  „Ignatie Branceaninov spunea că Dracul şi-a dat seama că omul rezistă la ispitele mari şi chiar ajunge să fie martir, şi atunci a scos ultima perfidie, păcatul mic. Păcatul mic, care erodează în doze homeopate.”
•  „E un rus care, la un moment dat, a fost întrebat: din ce crede el că se trag oamenii, de la maimuţă sau de la Dumnezeu sunt lăsaţi? A răspuns că cei care cred că se trag de la Dumnezeu se trag de la Dumnezeu, cei care cred că se trag din maimuţă se trag din maimuţă.”
•  „A vorbi despre Omul Frumos în contextul în care trăim, într-o lume mutilată, a omului urât, într-o lume schilodită, într-o lume confuză, pe care ,iată, o gustăm din plin, ce provocare extraordinară! (...) Omul Frumos este ultimul strigăt de salvare, este ultima redută a umanității, în lupta cu oceanul de neomenesc care vine. Omul Frumos este ultimul suspin hristic pentru o lume aflată în cădere definitivă. De fapt, lucrul cel mai important, în epoca pe care o trăim, este să avem capacitatea să recunoaştem Omul Frumos.”

 Text: Prof. Ioana Luminiţa Ungureanu

PAGINI DIN ISTORIA OTOPENILOR

În Memoriam, prof. Ioan Petruș 

PROFESORUL NOSTRU

S-a născut în perioada interbelică, la câţiva ani buni după Marea Unire, perioadă în care apare acel aer boem în viaţa de zi cu zi a oamenilor, când suferinţele, necazurile şi neajunsurile vieţii oamenilor de la ţară se amestecau cu viaţa îndestulată a celor din oraşe care reprezentau funcţionărimea, negustorimea şi aristocraţia vremurilor respective.

Le-a cunoscut pe toate, chiar dacă s-a născut în Otopeni - localitate rurală care se voia a fi una cu oameni harnici şi gospodari, cu îndeletniciri în agricultură şi creşterea animalelor. Aceste ocupaţii principale aduceau oamenilor suficiente venituri pentru a-şi asigura nu numai traiul de zi cu zi, dar şi posibilităţi de a-şi trimite copiii la studii, la oraş.

Citeşte mai mult...

 Dezvoltarea durabilă, așa cum a fost definită la Conferința Mondială pentru Mediu și Dezvoltare de la Rio de Janeiro din 1992, este "dezvoltarea care asigură cerințele generației prezente, fără a compromite șansele generațiilor viitoare de a-și satisface propriile necesități".

Durabilitatea este un proces creator, de echilibrare la nivel local, care cuprinde toate domeniile de decizie locală. Elaborarea unui plan strategic de dezvoltare rezidă în necesitatea asigurării unei evoluții coerente, unitare a ansambului economic, utilizării responsabile a resurselor naturale, materiale și umane în corelație cu nevoile societății dar și adaptării la evoluțiile și contextul economiei naționale și regionale dinamice, competitive și inovative.

Cadrul conceptual în care s-a realizat planificarea dezvoltării durabile a orașului Otopeni, ține de cadrul creat de documentele programatice propuse de UE - strategii la nivel național, regional și european. Obiectivele care au stat la baza planificării au vizat creșterea competitivității pe termen lung prin crearea cadrului necesar generării de noi locuri de muncă, rezultate ca urmare a dezvoltării regionale pe bază de excelență sectorială.

În vederea unei dinamizări și a unei dezvoltări așa cum a fost planificată și aprobată prin Planul Strategic de Dezvoltare Durabilă al Orașului Otopeni 2009-2029 a fost necesară o atragere de resurse financiare suplimentare extrabugetare în prima etapă (resurse financiare din domeniul privat), ulterior, cheltuielile de capital efectuate urmând a fi acoperite de noile surse bugetare create prin investițiile private ce se vor realiza având la bază infrastructura urbană și administrativă creată.

Citeşte mai mult...

Între baby-sitter, supernanny, bone, dădace autohtone ori exotice, after sau before school, încredinţat în fugă vecinei liber-profesioniste, evaluat psihologic, vaccinat, ştampilat, smuls din pat somnoros şi în pijamale, lăsat prompt cu bagajul de urgenţă la poarta grădiniţei sau instalat cu simţul răspunderii în banca personală de la şcoala de circumscripţie sau aiurea, copilul nostru călător are din ce în ce mai mult viaţa plină de neprevăzut şi austeră a lui David Copperfield.

Prăjiturica din ghiozdan? Lăpticul? Biscuitul? Cornul guvernamental? Mărul adus de peste mări şi ţări? Greu de spus ce anume îl creşte miraculos. Ademenit tot ca în poveste cu „tinereţe fără bătrâneţe”, se vede aruncat de colo-colo într-o lume care îl creşte văzând cu ochii, ca în celebrul film cu Tom Hanks.

Citeşte mai mult...

Poate și mai extraordinar este faptul că splendoarea sufletului ei -un amestec de sublim și divin- va oferi un model întregii lumi, din Particular va deveni General. Atunci și numai atunci „Frumusețea va mântui lumea.”

 Moto: „In our darkest hour / In my deepest despair / Will you still care? / Will you be there? / In my trials and my tribulation / Through our doubts / And frustrations / In my violence, in my turbulence / Through my fear and my confessions / In my anguish and my pain / Through my joy and my sorrow / In the promise of another tomorrow / I'll never let you part / For you're always in my heart.”

Citeşte mai mult...

„Cetim ca să trecem examene, ca să omorâm timpul sau cetim din profesiune. Lectura ar putea fi un mijloc de alimentare spirituală continuă, nu numai un instrument de informaţie sau de contemplaţie.”

(Mircea Eliade)

Cartea literară nu poate înlocui un manual şcolar, dar împreună cu acesta, îndeplineşte un rol foarte important în educarea copiilor. Cu cât opera literară este mai valoroasă, cu atât rolul ei educativ este mai important. Rolul educativ al operei literare nu este specific numai literaturii pentru copii. Orice carte bine scrisă care zugrăveşte sugestiv realitatea are o influenţă educativă asupra cititorului, copil sau matur.

Biblioteca şcolară oferă documentaţia practică, gustul pentru cercetarea individuală şi documentaţia bibliografică, atât de utilă tuturor oamenilor, completând procesul de învăţământ. Lectura cărţilor constituie o activitate fundamentală pentru întreţinerea condiţiei intelectuale, îmbogăţirea cunoştinţelor şi a limbajului, pentru cunoaşterea indirectă a diferitelor universuri şi realităţi.

Citeşte mai mult...

Deseori primăvara a fost percepută în culori dintre cele mai diverse. De la poeții romantici și artiștii lirici care portretizează această perioadă ca pe una a iubirii și până la viziunea nihilist-bacoviană a anotimpului slăbiciunii firii omenești și a timpului celor mai adânci nevroze mentale.

Primăvara este, înainte de toate, o exprimare spațio-temporală a mitului eternei reîntoarceri. Reînceperea anului agrar, înverzirea naturii și încălzirea ce urmează iernii, sosirea păsărilor migratoare din ,,țările calde”, reluarea ciclurilor economice și revenirea individului la preocupările anterioare sezonului rece, sunt doar câteva dintre formele care îmbracă această perioadă.

Deasemeni primăvara, prin această efemeritate a copacilor înfloriți, prin miresmele specifice naturii dezmeticite și prin vântul călduț care bate în aceste luni de obicei ,,scurte”, este și anotimpul care ne învață să reflectăm la deșertăciunile acestei lumi și la esența trecătoare a formelor existente pe acest Pământ. Primăvara ne învață, într-o filosofie platonică, să stăm în loc, să ne oprim, să reflectăm și să judecăm mai întâi în cumpătare și mai puțin în exuberanță. În ciuda faptului că însăși primăvara se dorește a fi un ev al exuberanței. În ciuda faptului că însăși primăvara este un timp al renașterii, este mai degrabă un sezon ce ne trimite să încercăm, să găsim, să percepem și să înțelegem și limitele acestei renașteri.

Citeşte mai mult...