PAGINI DIN ISTORIA OTOPENILOR
În Memoriam, prof. Ioan Petruș
PROFESORUL NOSTRU
S-a născut în perioada interbelică, la câţiva ani buni după Marea Unire, perioadă în care apare acel aer boem în viaţa de zi cu zi a oamenilor, când suferinţele, necazurile şi neajunsurile vieţii oamenilor de la ţară se amestecau cu viaţa îndestulată a celor din oraşe care reprezentau funcţionărimea, negustorimea şi aristocraţia vremurilor respective.
Le-a cunoscut pe toate, chiar dacă s-a născut în Otopeni - localitate rurală care se voia a fi una cu oameni harnici şi gospodari, cu îndeletniciri în agricultură şi creşterea animalelor. Aceste ocupaţii principale aduceau oamenilor suficiente venituri pentru a-şi asigura nu numai traiul de zi cu zi, dar şi posibilităţi de a-şi trimite copiii la studii, la oraş.
Era o perioadă în care două instituţii sacre ale statului de atunci -monarhia şi biserica- încercau să ţină în echilibru o viaţă politică tumultuoasă.
Copilăria, o copilărie ca a tuturor copiilor de atunci, cu bune şi rele, şi-a petrecut-o mai mult în natură, uneori primind şi câte o corecţie dacă lucrurile ieşeau din normal.
A primit o educaţie aleasă în care dragostea şi respectul pentru oameni aveau un loc aparte. Tatăl său, Gheorghe, era dascălul părintelui Ionică, un preot pe care generaţii întregi de otopenari nu l-au uitat.
Avea la îndemână texte bisericeşti şi partituri de muzică psaltică; s-a format într-un mediu bun din punct de vedere moral şi intelectual. Îi plăcea să citească şi să studieze.
Tânărul de atunci visa să se facă preot şi să slujească Sfânta Liturghie în biserică, alături de tatăl său. A studiat teologia, astfel încât visul părea realitate. Dar nu a fost să fie aşa. A venit războiul care a adus cu el multe suferinţe şi necazuri iar apoi timpul parcă s-a oprit în loc. După terminarea războiului, comuniştii din Uniunea Sovietică, ajutaţi de tovarăşii din România şi prietenii lor din Europa de Vest şi S.U.A., au instaurat un regim opresiv, dictatorial, care a distrus pentru zeci de ani gena acestui popor. În această perioadă, în care s-a făcut reforma comunistă a statului român, s-au schimbat multe lucruri. Una dintre aceste reforme a fost cea din învăţământ care l-a făcut pe tânărul teolog să-şi schimbe cariera profesională, devenind învăţător, apoi profesor de geografie, religie (cât a permis regimul) şi muzică, la şcoala din Otopeni. Era blând şi mărinimos, iubea copiii, îşi făcea meseria de dascăl cu pasiune şi bucurie, educa şi modela destine şi caractere, era prietenul tuturor.
Toţi elevii plecau de la orele domnului profesor cu multe informaţii pe care nu le găseau în manuale sau în cărţile pe care le aveau la bibliotecă. Parcă îl văd trecând pe stradă sau intrând la ore, îmbrăcat în costum şi cravată, ducând la subraţ mapa şi arătătorul pentru orele de geografie.
Vorbea liber la ore, povestea momente deosebite pe care toţi elevii le savurau cu plăcere; îi făcea pe aceştia să îndrăgească materiile pe care le preda. De aceea era un profesor iubit.
Era un om cu statură, la propriu şi la figurat, care atunci când trecea pe stradă atrăgea toate privirile, dădea din cap în stânga şi în dreapta, salutând oamenii cu multă bucurie sufletească. Întotdeauna acest salut era însoţit de un zâmbet larg care crea o stare de bine. Împărţea celor din jur, fără reţinere, sfaturi şi poveţe.
A fost un om între oameni şi un profesor adevărat, “Domnul Trandafir” al Otopenilor. Aşa a intrat în conştiinţa publică. Domnul profesor Ioan Petruș - un om care, dacă noi n-o să avem grijă, va dispărea odată cu toate generaţiile pe care le-a instruit şi educat.
Vă mulţumim, “Domnule Profesor”!
Primar: Gheorghe Constantin Silviu