Dan Puric este actor de teatru şi film, regizor, creatorul unor spectacole în care se îmbină arta dansului cu arta costumului şi a mimicii: Vis, Toujours l'amour, Made in Romania, Costumele, Pantomomia, Don Quijote. A fost distins cu Premiul Academiei Române „Aristizza Romanescu”, două Premii Uniter, Ordinul Naţional Steaua României în grad de cavaler - pentru servicii excepţionale în cultură, şi multe altele.
A publicat cărţile Cine suntem? (2008), Omul frumos (2009) şi Fii demn! (2011).
Ţine conferinţe cu mesaj creştin-ortodox, social şi cultural, imprimate recent şi pe DVD.
Este un om remarcabil, o conştiinţă care vibrează de iubire creştină, de patriotism, de dragoste pentru frumosul moral, pentru valorile adevărate ale românilor. Citiţi-l, ascultaţi-l şi veţi descoperi un om cu adevărat frumos, cu un discurs profund, inteligent, entuziast.
Selectăm pentru cititorii revistei câteva citate din articolele şi cărţile publicate de Dan Puric.
- „Hristos a înfrumuseţat suferinţa, pe care a făcut-o corabie către Dumnezeu.”
- · „Arta lipsită de Dumnezeu nu e artă-o putem numi divertisment, performanţă, dar nu artă. Arta e mărturisire, fără ca prin asta să fie neapărat artă bisericească. Restul e mimetism, e fals, e gol. Eu mi-am înţeles menirea astfel:să mătur poteca spre Biserică. Încerc să-l sensibilizez pe omul modern, prin artă, faţă de cuvântul Mântuitorului.”
- „Numai oamenii fără Dumnezeu se simt singuri.”
- · „Suferinţa lui, a omului modern, este înconjurată de analgezice; a creştinului era poarta către Dumnezeu.”
- „Omul învăluit de dragostea lui Hristos a fost înlocuit de omul mumificat de drepturi. Unii vor să se mântuiască de lume, dar creştinul îl roagă pe Dumnezeu să mântuiască lumea. Creştinii se-nchină la crucea lui Iisus, ceilalţi la crucea tâlharului din stânga. Iar această umanitate parcată pe stânga este cauza sensului pierdut de astăzi.”
- „Darwin l-a smuls pe om din braţele lui Dumnezeu şi l-a pus în braţele maimuţei. Comunismul l-a smuls din braţele maimuţei şi l-a pus în braţele Partidului, adică al unei abstracţiuni. Globalizarea n-a făcut decât să-l împingă de aici în neant.”
- „Mi-a spus un monah:Trebuie să ne rugăm împreună, fiule; şi zic:Cum, părinte, împreună? Păi da,zice. Credinţa e ca o pasăre cu două aripi; eu sunt o aripă, tu eşti o aripă. Ne rugăm şi zboară.”
- „...Oameni de Mall. Vin sărbătorile şi primul lucru pe care îl văd cred că e un stomac foarte mare, pe care îl supraîncarcă... Asta nu înseamnă să nu faci o sărbătoare! Asta nu înseamnă să nu pui ceva pe masă! Dar faptul că ne lăsăm contaminaţi de o societate a lăcomiei nu este bine. (...) Important e: pe ce pui dumneata accentul? Pe lângă sărbătoare, mai există şi chestiunea aceasta a reculegerii. De ce să fim într-un jogging alimentar de dimineaţa până seara? De unde fuga asta, atletismul ăsta consumerist?”
- „În clipa când te-a terorizat tăcerea înseamnă că l-ai dat afară pe Dumnezeu. Numai în tăcere te întâlneşti cu Dumnezeu.”
- „Aţi văzut, la Discovery, pe astronautul acela, care a fost pe Lună şi i s-a stricat aparatul. Nu mai putea să coboare. A îngenuncheat şi maşina a mers. Şi s-a întors şi a mărturisit: important nu este că a mers omul pe Lună, ci că a coborât Hristos pe pământ.”
- „E bine să aveţi griji, dar să nu fiţi îngrijoraţi. Grijile sunt umane; dar în clipa în care eşti îngrijorat, nu-i mai dai voie lui Dumnezeu să lucreze, te substitui Lui.”
- „Noi astăzi trăim,în mare parte, un creştinism, cum se zicea la un moment dat, de duminică, ritualist.”
- „Norocul face parte din limbajul ateului. Creştinul nu are noroc. N-aţi văzut? Unul zice: Baftă! Celălalt zice: Doamne ajută! Fiţi atenţi ce diferenţă!”
- „Ignatie Branceaninov spunea că Dracul şi-a dat seama că omul rezistă la ispitele mari şi chiar ajunge să fie martir, şi atunci a scos ultima perfidie, păcatul mic. Păcatul mic, care erodează în doze homeopate.”
- „E un rus care, la un moment dat, a fost întrebat: din ce crede el că se trag oamenii, de la maimuţă sau de la Dumnezeu sunt lăsaţi? A răspuns că cei care cred că se trag de la Dumnezeu se trag de la Dumnezeu, cei care cred că se trag din maimuţă se trag din maimuţă.”
- „A vorbi despre Omul Frumos în contextul în care trăim, într-o lume mutilată, a omului urât, într-o lume schilodită, într-o lume confuză, pe care ,iată, o gustăm din plin, ce provocare extraordinară! (...) Omul Frumos este ultimul strigăt de salvare, este ultima redută a umanității, în lupta cu oceanul de neomenesc care vine. Omul Frumos este ultimul suspin hristic pentru o lume aflată în cădere definitivă. De fapt, lucrul cel mai important, în epoca pe care o trăim, este să avem capacitatea să recunoaştem Omul Frumos.”
Text: Prof. Ioana Luminiţa Ungureanu