„Cetim ca să trecem examene, ca să omorâm timpul sau cetim din profesiune. Lectura ar putea fi un mijloc de alimentare spirituală continuă, nu numai un instrument de informaţie sau de contemplaţie.”
(Mircea Eliade)
Cartea literară nu poate înlocui un manual şcolar, dar împreună cu acesta, îndeplineşte un rol foarte important în educarea copiilor. Cu cât opera literară este mai valoroasă, cu atât rolul ei educativ este mai important. Rolul educativ al operei literare nu este specific numai literaturii pentru copii. Orice carte bine scrisă care zugrăveşte sugestiv realitatea are o influenţă educativă asupra cititorului, copil sau matur.
Biblioteca şcolară oferă documentaţia practică, gustul pentru cercetarea individuală şi documentaţia bibliografică, atât de utilă tuturor oamenilor, completând procesul de învăţământ. Lectura cărţilor constituie o activitate fundamentală pentru întreţinerea condiţiei intelectuale, îmbogăţirea cunoştinţelor şi a limbajului, pentru cunoaşterea indirectă a diferitelor universuri şi realităţi.
Din punct de vedere intelectual, lectura pregăteşte pentru reflecţie, pentru formarea spiritului şi creşterea câmpului de cunoştinţe. Lectura îndeamnă la introspecţie, angajează valori formative care îşi pun amprenta pe întregul comportament al cititorului. Tocmai de aceea lectura ar trebui să fie una dintre cele mai răspândite şi intense activităţi ale omului modern. În acest context, principala menire a bibliotecii şcolare constă în deprinderea elevilor cu tehnica muncii intelectuale, în obişnuirea lor cu folosirea mijloacelor moderne de informare puse la dispoziţie de aceasta. Este de la sine înţeles că această sarcină se realizează în strânsă colaborare cu cadrele didactice din şcoală sub directa îndrumare a acestora.
Pentru ca afirmaţiile de mai sus să fie şi mai convingătoare redăm mai jos opiniile câtorva eleve, exprimate cu prilejul Concursului literar „Pledoarie pentru lectură”, organizat de biblioteca şcolii :
Cred că prima mea lectură mai importantă, care m-a impresionat, şi de aici a pornit şi pasiunea mea pentru citit, a fost „Marile speranţe” de Ch. Dickens. Cartea am citit-o prin clasa a V-a, şi a fost cam „grea” pentru vârsta mea de atunci, dar mi-a fost recomandată de o persoană dragă, şi lucrul acesta mi-a dat încredere. A fost o experienţă plăcută, dar cartea mi s-a părut greu de înţeles, de aceea mi-am propus, şi am reuşit să o recitesc anul acesta.
Trebuie să încerci să citeşti ce îţi place! De exemplu, poţi asemăna şi clasifica cititul cu vizionatul filmelor: dacă eşti o persoană căreia îi plac filmele de comedie, probabil că te-ar atrage schiţele şi comediile lui Caragiale; dacă îţi plac thriller-urile poţi citi „Omul lup” de Geoffrey Caine sau „Dracula” de Bram Stoker. O carte bună şi „pe limba” adolescenţilor este „De veghe în lanul de secară” de D.J. Salinger. Sincer, cred că majoritatea adolescenţilor pe care îi cunosc, şi nu numai, nu citesc de frica de a nu fi priviţi ca tocilari, chestie ce mi se pare total absurdă şi copilăroasă!
Mie îmi place să citesc, şi am făcut din lectură o pasiune, un mod de viaţă, cel mai la îndemână mod de a cunoaşte lumea din multe perspective: temporară (trecut-prezent-viitor), geografică (cărţile care ne transportă în locuri extraordinare, exotice, încântătoare, pe care altfel nu ajung să le cunosc); ex: „Frankenstein”, Mary Shelley), emoţional-umană (ex: „Secretul Anei Florentin”, Ionel Teodoreanu; „Maitreyi”, Mircea Eliade; „Maleficus”, Emma Locatelli). Încercaţi şi voi să vă apropiaţi de cărţi, să descoperiţi lumea ascunsă între coperţile lor, şi, cine stie, poate vă vor captiva. Eu sunt sigură că aşa va fi!
(Adelina Stanciu,XI Uman1)
Pentru mine cărţile semnifică viaţă, cunoaştere, iubire şi, mai ales, prin cărţi descopăr multe tipologii umane. Cărţile te învaţă să fii înţelept, mai cumpătat, mai răbdător, dezvoltă psihicul omului, îl transformă încă din copilărie şi până la maturitate.
(Georgiana Andreea Cazacu, XII Real)
Ce este, în fond, lectura? Cum ar putea fi ea definită şi de ce ar trebui să citim? Un posibil răspuns se află în romanul „Dimineaţa iubirii” al lui George Şovu; personajul Bogdan Ştefănescu mărturiseşte: „Prefer lectura, ea mă acaparează cu totul. Trăiesc prin alţii şi uit de mine!” Aşadar, lectura înseamnă umplerea minţii cu atâtea întâmplări din viaţa unor oameni care au existat sau nu dincolo de imaginaţia scriitorului.
Ştim că nu oricine poate fi scriitor, de aceea trebuie să apreciem acest talent rar citind operele celor ce au reuşit să lase posterităţii creaţii literare apreciabile. Ne amintim cu haz cum Titu, poetul imaginat de Liviu Rebreanu în romanul „Ion”, încerca să-şi etaleze talentul literar: „Ideea se zvârcolea în sufletul lui, dar nu era în stare să se înfăptuiască pe hârtie. De zeci de ori i se părea c-a prins-o şi mereu se împrăştia când cobora în vârful creionului…”. Iată că trebuie să fii cu adevărat înzestrat pentru a fi scriitor.
(Nina Mălăeru, XII Real)
Text: Bibliotecar Livia Trifu
Liceul Teoretic „Ioan Petruş” Otopeni