În perioada 06-25 Octombrie 2014, Primăria orașului Otopeni împreună cu compania URBAN S.A., desfășoară campania de curățenie de toamnă pe raza orașului Otopeni. Campania se adresează atât locuitorilor de la case individuale cât și locuitorilor de la bloc. În zona de blocuri vor fi amplasate containere dedicate acestei acțiuni, iar locuitorii din zona de case individuale vor depune deșeurile în fața locuințelor proprii, pe trotuar, colectare separat pe categorii, pentru a fi preluate de echipajele URBAN S.A. Colectarea deșeurilor specifice se va efectua în toată perioada campaniei de luni până sâmbătă între orele 07-19.
Informații suplimentare se pot obține non-stop la telefonul dispeceratului URBAN Otopeni – 021.351.4603, pe email la otopeni@urbansa.ro și pe www.urbansa.ro.

Primăria orașului Otopeni

Prestigiosul ghid turistic „Lonely Planet” includea în ediția lunii mai a anului 2007, în rândul opțiunilor de cazare din aria metropolitană a Bucureștiului și pensiunea Gabriela, din Otopeni. Practic, vila de pe strada Mărgăritarului, nr. 18, grație unui așa numit „client misterios”, însărcinat cu solicitări din cele mai diverse și mai neobișnuite, primea punctajul necesar pentru a obține recomandarea ghidului numărului 1 în lume; în definitiv, cea mai bună reclamă în fața turistului străin și nu numai.
Pensiunea Gabriela, omologată cu 2 margarete, poate că nu excelează prin lux și grandoare, dar mizează pe confortul de acasă, pe simplitatea rusticului casei românești tradiţionale, dar mai ales pe ospitalitatea şi căldura sufletească a celor doi soţi care o administrează: domnul Vlad Rogati, inginer–profesor şi soţia sa, medic stomatolog; sloganul pensiunii vorbeşte de altfel, de la sine: „Come as a tourist, leave as a friend” sau cu alte cuvinte, „Vii turist, pleci prieten.”
Pensiunea este prin ea însăşi dovada că spontaneitatea poate conduce la lucruri frumoase şi mai ales realizabile. Între anii 1998–1999, domnul Vlad Rogati, actualul administrator al acesteia, împreună cu Gabriel Zamfir, pe atunci administrator al fostului restaurant rustic „Romlider” au discutat despre posibilitatea înfiinţării unor spaţii turistice de închiriat în Otopeni, comună pe-atunci. Se ridică un semn de întrebare însă: cine şi-ar fi dorit să se cazeze într-o comună, care, la acel moment, nu prea avea nimic de oferit, situată la 15 km de centrul Bucureştiului? Au mizat pe apropierea de aeroport şi pe tranzitul unor turişti prinşi între zboruri. Astfel, cu suportul fostei preşedinte ANTREC (Asociaţiei Naţionale de Turism Rural, Ecologic şi Cultural), Maria Stoian, cei doi domni au pus spre închiriere, în pensiunile proprii câte 3 camere fiecare şi primele de altfel, din Otopeni.

Citeşte mai mult...

Ani de-a rândul bunul nostru vecin domnul Aurel Petroianu a fost fără îndoială un adevărat model de cetăţean, de om integru al cărui exemplu rămâne demn de urmat pentru cei care l-am cunoscut.
Şi cum zicala spune că: „Cine se scoală de dimineaţă, departe ajunge”, deşi trecuse binişor de 90 de primăveri, paşii domnului Aurel răsunau încă energic în fiecare dimineaţă pe treptele din vila noastră.
În fiecare zi, cu o punctualitate nemţească, se îndrepta hotărât spre Biroul Asociaţiei Veteranilor din Primăria oraşului Otopeni. Sfidând curajos mulţimea ghioceilor adunaţi la tâmple, se încumeta să plece săptămânal nu numai la Sediul Central din capitală, ci chiar adesea cu trenul până la Piteşti unde se apleca atent asupra studiului documentelor din Arhiva Armatei. De neuitat rămân frumoasele întâlniri din curtea casei noastre ca între doi vechi camarazi de arme, între domnul Aurel şi tatăl meu, Vladimir Rogati, veteran de război, fost destoinic sergent artilerist la tunurile Antiaeriană de 75-100 mm, comandant de tun în Regimentul 4. Atunci domnul Aurel scotea cu gesturi de adevărat maestru, dintr-o cutie veche, un instrument foarte popular în tranşee printre soldaţii de altădată: o “muzicuţă”.
Ca într-o magie, nostalgia (îndrăzneţelor) curajoaselor fapte de anume trăite împreună se modula armonios cu „Treceţi batalioane române Carpaţii” şi parcă uitând atunci de povara anilor, cei doi bărbaţi voinici de odinioară se ridicau spontan din şezlongurile comode.
Cu aceeaşi precizie de metronom, pleca de acasă și sâmbătă spre Casa Domnului, spre biserică. Căci parcă dorind să compenseze singura neîmplinire din viaţa sa, lipsa unor copii, a unor urmaşi direcţi, se străduia să ţină mereu aproape pe cei mai tineri fraţi în credinţa cultului adventist din care cu cinste a făcut parte întreaga sa viaţă.
Şi cum sanctitatea Sa, Papa Paul al II lea binecuvânta vizitând România ca fiind „Grădina Maicii Domnului”, asemenea în grădina casei noastre înflorea ecumenismul, demonstrând că o familie ortodoxă şi una adventistă pot trăi în pace şi armonie sub acelaşi acoperiş respectându-şi reciproc valorile şi tradiţiile.

Citeşte mai mult...

ADEVĂR

Fără adevăr nu poți trăi
Deși mințim în fiecare zi.
El e ca sarea în bucate
Prezent în tot, prezent în toate.
Deși rostit cu-ntreaga gură,
Rămâne jumătate de măsură.
Toți fug de el ca dracu’ de tămâie,
Dar peste ani reînvie.
De multe ori cocoloșit
În taina gândului păzit,
Închis adesea în lacăte,
El încă e măsură-n toate.
De adevăr nu poți fugi,
Pe tine însuți amăgi.

Mă numesc Opriță Mihai şi m-am născut pe 13.06.1937 în Otopeni, fiul lui Opriță Gheorghe şi al Ancuţei. Am urmat şcoala primară în Otopeni şi pentru că eram din Otopeni şi pentru că eram foarte bun la geometrie şi geografie, domnul profesor Petruș mi-a zis să mă duc la cadastru şi am apucat să studiez un an, după care din cauza situaţiei familiei după exproprierea din 1948, am fost nevoit să mă înscriu la şcoala de calificare la locul de muncă în cadrul Centrului Mecanic Otopeni. Aici am practicat mai multe meserii, printre care: lăcătuş, ajustor, mecanic, tinichigiu.
În 1957 şi până în 1960 am făcut stagiu militar la marină. Când m-am eliberat, în locul Centrului mecanic am găsit ICPMA, la care m-am angajat lăcătuş, apoi matriţer. Am urmat la seral liceul, școala de tehnician proiectant SDV-ist, școala de maiştri SDV-iști de la IOR, unde am fost şef de promoţie.
Am fost numit maistru la atelierul de mase plastice unde am profesat ca maistru, dar şi ca proiectant SDV-ist, normator şi tehnician. În 1964 m-am căsătorit cu Andraș Catarina din Armășeni, judeţul Harghita. Am angajat-o tot la ICSITMUA unde a lucrat ca heliograf până la pensie.
Avem o fiică şi doi nepoţi cărora le urez o viaţă liniştită şi plină de împliniri.
În viaţa mea, cea mai mare suferinţă pe care am îndurat-o a fost în septembrie 1989 înainte de revoluţie, dispariţia lui tata, Opriță Gheorghe, născut în 1906, fost plutonier major de geniu care a fost profesor de tragere al regelui Mihai la fortul Otopeni, apoi a participat ca specialist la realizarea primei piste la aeroportul Otopeni şi la construirea serelor și solariilor la CAP. Am dat de urma lui după revoluţie şi este înmormântat la cimitirul Străulești la necunoscuţi.

Citeşte mai mult...

Orice ar face, oricum ar arăta, oricum s-ar numi, profesorul nu reuşeşte să fie un tip prea agreabil, aşa cum nici şcoala nu este privită cu prea multă simpatie.
Parcă i-ar fi cuprins pe toţi „sindromul elevului scos la lecţie”. Astfel, se pare că, indiferent de vârstă şi statut, unii rămân la stadiul de elevi toată viaţa. Au coşmaruri că trebuie să răspundă la lecţie şi nu pot scoate nici măcar un cuvinţel, că trebuie să citească o pagină, dar textul e alcătuit din semne ciudate, indescifrabile. Sau, cine ştie, se trezesc asudaţi, bălmăjind o poezie la care se încurcă stupid, rezolvând un exerciţiu care se lăfăie sfidător şi încâlcit pe toată tabla. Nici acum, când sunt oameni în toată firea, unora nu le-a trecut groaza de ascultare. De aici, şi resentimentele, ca şi convingerea că şcoala e precum căsuţa de turtă dulce a Cotoroanţei care nu vrea decît să-i arunce în cuptorul încins pe micuţii şi nevinovaţii şcolari, Hansel şi Gretel.
„-Marş la loc, 3! se repede profesorul să-i mai dea, în vis, şi o chelfăneală elevului scos la lecţie, un tras de ureche, o castană în creştet sau o scatoalcă după ceafă. Fostul elev se trezeşte buimac, dar fericit : „A fost doar un coşmar! Eu sunt Gică, ditamai omul, am diplomă la mână, oameni în subordine, treburi serioase. Da' mâine tot trec pe la şcoală să mă răfuiesc un pic cu profesorul care l-a scultat pe ăla micu tocmai în ziua când avea meciul de finală!”
Desigur că nea Gică este un personaj imaginar, dar el se multiplică în realitate sub atâtea şi atâtea înfăţişări! Cel mai grav şi fără speranţă este când fostul elev Gică ajunge… mare şi… foarte sus. Atunci, ce să se mai mire profesorul că el există pentru sus-puşi ca ziua de 29 februarie, o dată la patru ani! Ce să vezi,când e nevoie de fiecare om în parte şi de toţi laolaltă, profesorul, scos de la naftalină, devine ţinta tuturor promisiunilor! Odată văziţi cu sacii în car, sus-puşii pierd brusc orice empatie față de el (de simpatie ce să mai spunem!).

Citeşte mai mult...

„Nu trebuie să admirăm o mașină sau un aeroplan. Adevărul adevărat este că trebuie să admirăm creierul care a fost capabil să le creeze, să le facă. Acest creier, ceea ce numim noi materia cenușie, este în mare cantitate în țară și lipsește în țările celelalte. Și atunci mă întreb dacă n-am putea să considerăm această materie cenușie, adică gândire românească, în așa fel încât ceilalți să vină să ne ajute în mod financiar cumpărând ideile noastre, iar nu noi să plătim la alții transformările ideilor românești. Aș vrea ca să fac un soi de centru al gândirii românești în toate branșele. Odată ce-am vorbit de creier, că este artist, că este pictor, sculptor, muzicant sau inginer…toți aștia sunt poeți. Ce este o poezie? A concepe ceva abstract și a-l face concret pentru alții!”
Acesta este un citat extras din declarațiile savantului Henri Coandă, cu privire la dorința sa de a-și pune casa la dispoziția celor mai creativi tineri, formând un așa numit Institut al Gândirii Românești, pentru valorificarea potențialului inteligenței românești.
Inteligenței și creativității, trebuie să le acorzi spațiul și resursele necesare să se dezvolte. O persoană creativă, dacă simte că îi sunt îngrădite capacitățile, dacă simte că mediul în care lucrează nu îi conferă libertatea necesară pentru a-și dezvolta potențialul într-un mod constructiv, atunci se va îndrepta spre acele resurse care îi vor permite să facă asta.
Când un astfel de tânăr reușește într-o competiție internațională și își creează un renume într-o viitoare carieră strălucită, putem spune cu certitudine, că reușita nu a fost datorată societății și sistemului de învățământ românesc prăfuit și limitat, ci mai degrabă seriei unor ani de multă muncă, ambiție și perseverență personală, dar și multor sacrificii.
Monica Rogati este unul dintre tinerii care au trecut de barierele și eșecurile sistemului pedagogic românesc și a ales să își continue studiile, în urma obținerii unei burse de studiu, peste ocean, în SUA.
Din elevă a Liceului de Informatică „Tudor Vianu” din București, Monica, a ajuns ulterior, tot prin obținerea unei burse de studiu integrale, studentă în cadrul UNM–Universitatea New Mexico, pe care a terminat-o în 3 ani, în condițiile în care altora le lua 5 ani, clasându-se printre cei mai buni 1% studenți americani. A fost șefă de promoție în cadrul Facultății de IT urmate, obținând cea mai mare medie de promovare din analele universității, cu un scor de 4.18 puncte.

Citeşte mai mult...

Dr. DUMITRU JUSTIN DIACONU
PROFESOR UNIVERSITAR, MEMBRU DE ONOARE AL ACADEMIEI DE ȘTIINȚE MEDICALE, MEMBRU
AL ACADEMIEI EUROPENE DE DERMATO-VENEROLOGIE, CERCETĂTOR ȘTIINȚIFIC

S-a născut la data de 12 mai 1936 în satul Petrești com. Corbeanca – Ilfov din părinții Constantin și Ecaterina Diaconu de profesie învățători, făuritori și modelatori de destine a zeci de generații de copii din această localitate de țărani săraci, truditori pe marile moșii situate în zonă și pe propriile ogoare, cei care aveau. De notat că mulți dintre fiii satului formați de familia Diaconu au absolvit școli și facultăți, grație acestor oameni minunați.
După absolvirea celor 4 clase primare în satul natal, Justin se înscrie și încheie ca premiant clasa I de la liceu la Colegiul Militar din Predeal în anul „reformei învățământului” -1948- fiind nevoit să se transfere pentru clasa a VI-a – elementară la Curtea de Argeș.
Fiind departe de casă, se înscrie și absolvă (cu premiul I și media 9.80) clasa a VII-a la ȘCOALA ELEMENTARĂ din com. OTOPENI și Liceul, cu diploma de Bac, tot premiat, în București – I.L. Caragiale.
După absolvirea Facultății de Medicină Generală a I.M.F. București și promovarea Examenului de Stat cu „10”, parcurge toate stagiile obligatorii în multitudinea specialităților medicale. În anul 1962 este repartizat la Dispensarul Comunal Mărgineni, aflat în apropierea localității Scornicești-Olt, unde face adevărate „minuni”. Dintr-o casă părăsită face un dispensar „model” cu toate dotările necesare. Această perioadă de activitate ca medic de la țară este esențială și benefică pentru desăvârșirea pregătirii profesionale, confruntându-se cu o cazuistică diversă și complicată – fără asistent ori felcer, rezolvă cu dibăcie și profesionalism toate cazurile: nașteri, accidente, boli cronice, epidemii, etc.
Prin concurs, în anul 1964, Justin Diaconu este promovat în funcția de preparator gr. 1 la Clinica Colentina în specialitatea în care era deja consacrat, dermato-venerice, unde activează până în anul 1967 când în urma unui concurs, cu mulți candidați pe un singur loc la același spital, este numit asistent titular, sub directa îndrumare a marelui Prof. Univ. Dr. Academician SCARLAT LONGHIN.
Anul consacrării în medicină pentru tânărul medic este 1969 când, tot prin concurs, obține calitatea și funcția de DOCTOR ÎN MEDICINĂ și numai după 3 ani să fie confirmat ca MEDIC PRIMAR și Șef de Lucrări la I.M.F. București. Grație rezultatelor de excepție ca medic și cadru didactic, în anul 1972 este trimis în Algeria în baza unor acorduri bilaterale, ocupând aici funcția de ȘEF CLINICĂ în specialitatea sa, al Centrului Universitar din orașul CONSTANTINE. După îndeplinirea importantei misiuni, revine în țară în anul 1975 și este numit Șef de Lucrări și Medic Primar la I.M.F. București – Spitalul Clinic Colentina până în anul 1991.

Citeşte mai mult...

George Topîrceanu
(n. 20 martie 1886, București - d. 7 mai 1937, Iași)

A fost fiu al cojocarului Gheorghe Topîrceanu și al Paraschivei, țesătoare de covoare la azilul „Doamna Elena”, amândoi originari din părțile Sibiului. A fost un poet, prozator, memorialist și publicist român, membru corespondent al Academiei Române din 1936.
Cunoscut ca poet al anotimpurilor (mai ales în Rapsodii), al lumii gingaşe a florilor şi a micilor vieţuitoare, George Topîrceanu a înfăţişat în lirica sa acest univers cu duioşie şi umor, el fiind un sentimental care „transformă-n glume lacrimile clare”.

BALADA UNUI GREIER MIC
de George Topîrceanu

Peste dealuri zgribulite,
Peste ţarini zdrenţuite,
A venit aşa, deodată,
Toamna cea întunecată.

Lungă, slabă şi zăludă,
Botezând natura udă
C-un mănunchi de ciumafai,
Când se scutură de ciudă,
Împrejurul ei departe
Risipeşte-n evantai
Ploi mărunte,
Frunze moarte,
Stropi de tină,
Guturai...

Şi cum vine de la munte,
Blestemând
Şi lăcrimând,
Toţi ciulinii de pe vale
Se pitesc prin văgăuni,
Iar măceşii de pe câmpuri
O întâmpină în cale
Cu grăbite plecăciuni...

Doar pe coastă, la urcuş,
Din căsuţa lui de humă
A ieşit un greieruş,
Negru, mic, muiat în tuş
Şi pe-aripi pudrat cu brumă:

-Cri-cri-cri,
Toamnă gri,
Nu credeam c-o să mai vii
Înainte de Crăciun,
Că puteam şi eu s-adun
O grăunţă cât de mică,
Ca să nu cer împrumut
La vecina mea furnică,
Fi'ndcă nu-mi dă niciodată,
Şi-apoi umple lumea toată
Că m-am dus şi i-am cerut...

Dar de-acuş,
Zise el cu glas sfârşit
Ridicând un picioruş,
Dar de-acuş s-a isprăvit...

Cri-cri-cri,
Toamnă gri,
Tare-s mic şi necăjit!

În primul episod am notat 5 reguli pe care ar fi util să le conţină contractul cu tine însuţi în momentul în care primeşti o responsabilitate managerială:
1. Reuşitele ca şi Nereuşitele sunt ale tuturor.
2. Spune „Da” iniţiativelor individuale.
3. Respectă-ţi promisiunile.
4. Nu bârfi.
5. Fii modest
Urmează alte 5 reguli a căror funcţionalitate am observat-o la managerii autentici.

6. Stăpâneşte-ţi emoţiile.
Da, eşti îngrijorat în legătură cu rezultatul ofertei trimise! Da, eşti supărat că răspunsul la mailul cu bugetul propus s-a întors năpârlit şi şchiopătând! Da, când ai ieşit pe uşa dimineaţa te-a însoţit şi cana de cafea a soţiei care plângea de mama focului! ŞI?
Echipa ta nu poate sta concentrată la muncă dacă tu îţi expui vocea, de la tenor la mezzosoprană şi muşchii ca Bruce Lee.
Ce obţii dacă respecţi această regulă?
O atitudine matură, echilibrată – transmite celorlalţi că eşti stăpân pe situaţie, că ştii ce e de făcut – pentru tine, pentru angajaţi, pentru organizaţie. Soluţiile vin din analiza calmă a stării de fapt şi din deciziile luate la rece. Calmul tău transmite celorlalţi că se pot încrede în tine, că eşti o persoană cu un comportament predictibil. Nu degeaba a apărut expresia „calm regesc”! E nobil! Comportamentul acesta aduce după sine apropierea de oameni, căldură relaţiilor, deschiderea celorlalţi spre a comunica cu tine şi bunele şi relele muncii lor. Asta şi vrei, da?
Ce obţii dacă nu respecţi această regulă?
Neuronii oglindă funcţionează perfect şi la colegii tăi! Vei transmite îngrijorare, tensiune, supărare, furie, nesiguranţă – toate ingredientele pentru atingerea target-ului şi pentru depăşirea acestuia!!!
Cine poate suporta un şef mereu irascibil? Cum poţi să ceri celorlalţi să se comporte ca nişte adulţi când tu nu ai reprezentarea termenului în manifestările proprii? Ştim că stresul dispare doar când murim. Cu toate acestea, este în puterea fiecăruia să-i controleze evoluţia. În mai toate fişele posturilor scrie: rezistenţă la stres! Cum demonstrezi asta? Când eşti „în clocot” eşti, mai degrabă, orientat spre a distruge nu spre a construi. Ce distrugi? Pe tine! Pe ceilalţi!
Emoţiile sunt intime. Păstreză-le doar pentru ţine. E în folosul tuturor.

Citeşte mai mult...

Intrarea în grădiniță reprezintă un pas important atât pentru copil, cât și pentru părinți, un salt în dezvoltare ce presupune multe schimbări și eforturi de acomodare. Încercând să scriu despre acest moment sau, mai bine zis, despre această perioadă, mi-am dat seama că nu există o rețetă care să garanteze adaptarea rapidă a copilului la programul instituțional, așa cum nu există rețete în creșterea și educația copiilor în general.
Familia și căminul se extind acum cu spațiul grădiniței, colegii de grupă și profesorii. Acest salt în dezvoltare impune un proces de separare ce implică eforturi și consum atât din partea copilului, cât și din partea părinților.
Părinții pot pregăti dinainte terenul pentru a facilita integrarea copilului într-un mediu nou, cu reguli și exigențe diferite de cele de acasă. Pe lângă vizitarea și prezentarea grădiniței și a profesorilor, discuțiile despre activitățile pe care copilul urmează să le aibă în cadrul instituțional pot ajuta la creionarea unei reprezentări cât mai apropiate de realitate.
Întrucât și părinții au propriile griji, temeri și scenarii legate de ce urmează să se întâmple în grădiniță, este de înțeles ca și copilul să treacă printr-o experiență similară. Grădinița nu înseamnă doar copii, joacă și jucării, ci și un program de activități care nu este întotdeauna pe gustul tuturor copiilor. Este firesc să existe rezistențe pentru că grădinița introduce o experiență socială în care copilul se confruntă cu situații în care nu este în centrul atenției, cu situații ce implică așteptare și frustrare (așteaptă să-i vină rândul, așteaptă părinții, ora de joacă sau de muzică, educatoarea preferată). Mersul la grădiniță presupune respectarea unor reguli, impunerea unor interdicții și asumarea unor responsabilități. Prin urmare, disponibilitatea de a asculta și accepta temerile, problemele și nemulțumirile copilului legate de grădiniță, răbdarea, perseverența, amânarea impulsului de a demonta și anula grijile copilului sunt doar câteva dintre atitudinile care ar putea ajuta copiii în această perioadă.
Primele zile la grădiniță sunt grele pentru majoritatea copiilor. Despărțirile de dimineață nu trebuie prelungite cu îmbrățisări nesfârșite pentru că ele îngreunează separarea și nu fac decât să lungească suferința. Sunt părinți care doresc să stea o vreme cu copilul în clasă, măcar o săptămână, ca să facă tranziția mai ușoară. Din experiența mea, acest lucru nu-i ajută foarte mult pe copii, pentru că ei intuiesc faptul că va veni un moment în care părintele va pleca și trăiesc în permanență cu această grijă, neputând să se lase prinși de activitățile de la grupă sau de joaca celorlalți copii. După o oră sau două, când părintele (nu copilul!) este pregătit să plece, începe un alt travaliu de separare și totul o ia de la început. Multor educatoare le vine greu să lucreze sub ochii critici sau îngrijorați ai părinților, presiunea începerii unui nou an școlar fiind oricum suficient de mare. Disponibilitatea educatoarelor de a accepta părinți în clasă poate fi testată cu tact și, împreună cu aceastea, se poate stabili o perioadă în care părintele să observe sau chiar să participe la rutina grupei respective.

Citeşte mai mult...

A început activitatea școlară în toata țară. Odată cu apropierea zilelor reci vor începe să funcționeze tot mai des sursele de încălzire proprii atât în locuințele personale cât și în firme. Sursele de încălzire împreună cu instalațiile electrice cu defecte și improvizații constituie un risc sporit de incendiu. Neglijenţele manifestate de oameni din nepăsare sau uneori din necunoaştere contribuie în mare măsură la izbucnirea incendiilor. Conform datelor IGSU, din totalul incendiilor la gospodăriile populației, 58% s-au produs în zona rurală iar 42% în zona urbană.
Incendiile la gospodăriile populației se manifestă cu precădere în mediul rural și în lunile reci ale anului. Aceste incendii au fost cel mai frecvent generate de următoarele cauze: Instalații electrice defecte sau improvizate = 20%, Foc deschis = 16%, Fumat = 12%, Coș de fum defect sau necurățat = 12%, Jocul copiilor cu focul = 10%, Acțiuni intenționate (arson) = 9%.
În scopul evitării situațiilor neplăcute soldate cu pierderi de vieți omenești și însemnate pagube, vă recomandăm verificarea cu atenție a instalațiilor electrice, remedierea defectelor și improvizațiilor, curățarea coșurilor, verificarea instalațiilor de gaze naturale și a centralelor termice. Pentru centralele termice se recomandă încheierea unui contract de service cu o firmă specializată care, prin inspecțiile periodice efectuate, vă asigură că echipamentele dumneavoastră funcționează la eficiență maximă. Verificarea tehnică periodică a aparatelor se efectuează la un interval de 2 ani de către persoane juridice autorizate ISCIR. Se interzice cu desăvârșirea orice improvizație sau intervenție neautorizată. Respectați instrucțiunile și recomandările firmei autorizate care a efectuat lucrările de punere în funcțiune și, după caz, de verificare tehnică periodică (service). În cazul constatării oricărui defect, opriți imediat, în siguranță, centrala termică și anunțați un prestator de specialitate autorizat.
Repunerea în funcțiune este permisă numai după efectuarea remedierilor defectului de către personal de specialitate autorizat de ISCIR. În general aceste verificari se fac de două ori pe an, toamna si primăvara, adică înainte și după oprirea încălzirii permanente cu ajutorul centralei termice. De asemenea, periodic se curăță filtrul. Operația presupune spălarea acestuia de impuritățile din apă, eventual schimbarea sitei și completarea cu cristale menite să purifice apă. Caloriferele vor fi verificate să nu curgă, să aibă turul și returul bine reglate pentru a permite o încălzire eficientă, și să fie bine aerisite pentru a nu permite golurilor de aer să staționeze în elemenți și să avem de a face cu elemenți neîncălziți.

Citeşte mai mult...

Evenimentele din ziua de 22 decembrie 1989

La ridicarea elicopterului de pe clădire, toată piaţa urla de bucurie că a plecat Ceauşescu, dar elicopterul intră în cădere, se lasă brusc pe lângă ferestrele clădirii... etajul şase... etajul cinci.... etajul patru, iar entuziazmul pieţei dispare, fiind înlocuit cu un fior de spaimă, unii oameni ţipând: „se prăbuşeşte peste noi!”. Dar nu, măiestria şi profesionalismul piloţilor se manifestă din plin în aceste momente extrem de tensionate şi elicopterul se redresează şi începe să ia înălţime suficient cât să nu se ciocnească de clădirile din preajmă. Apoi se duce ca o libelulă spre o destinaţie necunoscută atunci, până când se pierde în zare. Aveam să aflăm că a plecat la palatul de la Snagov. Iată ce s-a discutat în elicopter, până la Palatul Snagov, după declaraţiile col. Maluţan:
„După ce am luat înalţimea de siguranţă, am intrat în viraj către nord şi mi-am dat căştile jos de pe urechi ca să pot să comunic cu Ceauşescu, căci el nu avea căşti. Când voia să-mi spună ceva, mă bătea pe umăr, iar eu întorceam capul. L-am intrebat: «În ce direcţie mergem?» El zice: «Ai luat legatura cu judeţele astea apropiate, cu Argeşul, cu Doljul?» Zic: «N-am luat legatura cu nimeni.» Nu mai răspundea nimeni la radio prin reţeaua lor. Ceauşescu s-a sfătuit puţin cu Madam şi mi-a indicat să mergem către Snagov. Pe traiect, când a trecut pe deasupra flotilei prezidenţiale, Maluţan a fost întrebat, prin radio, de către un coleg de la bază: «De ce nu aterizezi aici?». «Deocamdată respect un ordin», a răspuns Maluţan, explicând: «Mă gândeam la el, că era încă preşedinte» La ora 12.21, elicopterul a aterizat în curtea Palatului Snagov, pe un 'ochi' de iarbă din mijlocul livezii. Cronometrul vieţii soţilor Ceauşescu era necruţător: până la moarte mai aveau trei zile, două ore şi 29 de minute”.
La Snagov, Ceauşescu a luat legătura prin telefon cu prim-secretarii din judeţele: Olt, Dâmboviţa, Argeş, Cluj, Constanţa, dar nu a găsit sprijinul nimănui, a aflat însă că Televiziunea a căzut în mâinile revoluţionarilor. I-a cerut lui Maluţan să solicite două elicoptere mari, cu trupe pentru însoţire. Într-o convorbire telefonică, purtată de către Maluţan, de faţă cu Ceauşescu, cu comandantul Flotilei Prezidenţiale, comandantul i-a comunicat: „Vasile, fii atent că din momentul de faţă nu se mai ridică nici un elicopter! Aşa că orientează-te!” - răspuns pe care Ceauşescu nu l-a auzit, aşa că Maluţan i-a raportat că elicopterele se pregătesc şi că or să vină. Apoi au urcat în elicopter Nicolae şi Elena Ceauşescu, precum şi aghiotanţii lor, decolând spre o destinaţie necunoscută, dar în aer Ceauşescu a specificat echipajului să zboare spre Piteşti. Maluţan a fost sfătuit prin staţie de conducătorul de zbor să asculte la radioul de la bordul elicopterului situaţia din ţară.

Citeşte mai mult...

AUTOBIOGRAFIA UNUI DEMOLATOR
„Filosoful caută să fie ademenit de rezonanța lumii.”

Un demolator se dovedește a fi Nietzsche și în această autobiografie („Ecce Homo. Cum devii ceea ce ești”), scrisă în 1888 (publicată de-abia în 1908, într-o ediție ilustrată de pictorul belgian Henry van de Velde), la vârsta de 44 de ani, când durerile și boala îl urgiseau la pat și inactivitate. La Nietzsche totul stă sub semnul revoltei, care este, pesemne, „fundamental” filosofiei sale, dacă mă pot exprima astfel. Această autobiografie nu face decât să confirme arhitectura gândirii sale de până la 1888, deoarece multe din conceptele / noțiunile / ideile relevante pentru decriptarea gândirii sale sunt strânse laolaltă în acest op: dualitatea apolinic-dionisiac, voința de putere, instinctul turmei, supraomul, morala de stăpân/sclav, moartea lui Dumnezeu (vezi în acest sens, excepționalul eseu scris de dl. Gabriel Liiceanu, God is dead, long live God: http://www.contributors.ro/cultura/god-is-dead-long-live-god/), eterna reîntoarcere și moartea dumnezeului filosofilor (este vorba despre metafizică, despre care Nietzsche obișnuia să spună că va intra în agonie și va muri, din cauza manifestării spiritului rațional socratic).
Lucru vizibil de prima dată la lectură (intri în scriitură ca într-o pădure tenebroasă, întunecată și haotică) este expresia unui orgoliu, a unei infatuări titanice, care bulversează, ultragiază, agresează, chiar indispune cititorii: „Cel care știe să respire aerul care adie din scrierile mele, știe că e un aer al înălțimilor, un aer tare. Trebuie să fii făcut pentru el, altminteri nu e mică primejdia că vei răci, trăind în el.” Iată ce frumusețe a limbii se degajă din acest fragment, ce împreunare de poezie, idei și radicalism – Friedrich Nietzsche este unul dintre cei mai mari stiliști ai limbii germane, cum singur se consideră, alături de Heine: „cei mai de seamă artiști ai limbii germane.” Spuneam că nihilismul îi conferă filosofului statutul de vajnic demolator, care distruge, dărâmă, critică cu o sălbăticie rară tot ce intră în raza câmpului său de acțiune.

Citeşte mai mult...

„Te poți împodobi cu penele altuia, dar nu poți zbura cu ele.”
Lucian Blaga (filozof, poet, 1895-1961)

„Soarta e o prăpastie în care cădem numai dacă privim prea mult în ea.”
Lucian Blaga (filozof, poet, 1895-1961)

„Niciodată să nu apreciezi oamenii pentru avuțiile lor, ci, mai degrabă, pentru actele lor de caritate; noi nu apreciem soarele pentru cât este de sus, ci pentru cât ne este de folos.”
Gamaliel Bailey (jurnalist, 1807-1859)

„Nu te teme niciodată de umbre. Ele arată doar că există lumină în apropiere...”
Gary Sinise (actor, n. 1955)

„Ideile sunt materia primă a progresului.”
Bertie C. Forbes (jurnalist, autor, 1880-1954)

„Nu ar trebui să căutăm eroi, ci idei bune.”
Noam Chomsky (lingvist și activist politic, n. 1928)

HOTĂRÂREA PRIVIND DREPTURILE MEMBRILOR ASOCIAȚI PENTRU ANUL AGRICOL 2013-2014
Întrunit în ședința din data de 25.08.2014, Consiliul de Administrație a hotărât:
Se acordă drepturi în natură sau în lei (ron) după cum urmează:
- 500 lei/ha sau
- 700 kg grâu/ha; sau 700 kg orz/ha;
sau 400 kg floarea soarelui/ha
Menționăm că Societatea Agricolă Otopeni, oprește și virează la Bugetul Statului impozitul pe venitul agricol de 16% conform legislației în vigoare.
Membrii asociați pot opta pentru orice variantă de remunerare (lei sau produse) în limita a 500 ron/ha în funcție de suprafața deținută.
Pentru cantități de cereale în afara drepturilor cuvenite, prețurile acestora sunt cele stabilite de piața liberă la momentul achiziției.
Mai este de recoltat porumbul.
IMPORTANT
Membrii asociați sunt rugați să aducă de la Primăria Otopeni sau Primăria Mogoșoaia, certificat fiscal care să ateste suprafața de teren aflată în proprietate și locația acestuia, în vederea actualizării datelor.
Obligatoriu, cei care nu au prezentat CERTIFICAT FISCAL în anul 2013 îl vor prezenta în anul 2014 la ridicarea drepturilor.

Președinte Consiliu de Administrație
Anghel Ștefan

Ne-am bucurat de încă o lună lipsită de evenimente negative deosebite în planul siguranţei cetăţeanului, al ordinii şi liniştii publice, însă tentaţia banilor nemunciţi a rămas la fel de actuală pentru „clienţii” obişnuiţi ai poliţiei. Astfel, în ultima perioadă, s-au evidenţiat trei modalităţi de înşelăciune, despre două dintre acestea făcând referire în articole anterioare ale revistei dar se pare că cetăţenii nu le acordă importanţa cuvenită decât după ce devin ei înşişi victime ale infracţiunilor.
Prima dintre modalităţi, în aparenţă inofensivă, constă în solicitarea unor sume de bani de la cetăţeni de către unele persoane care pretind că sunt angajaţi ai unor firme de salubritate şi cer bani pentru „Ziua Gunoierului”. În afară de faptul că cetăţenii sunt păcăliţi în acest mod, pericolul este acela că aşa zişii „Gunoieri” au posibilitatea să observe modul de asigurare al locuinţei şi eventualele bunuri de valoare existente în interior, informaţii ce pot fi folosite ulterior la furturile din locuinţe.
Al doilea mod de înşelăciune este „Accidentul”, unde sub pretextul soluţionării favorabile a unui accident rutier cu consecinţe deosebit de grave în care ar fi fost implicat un membru al familiei, oamenii erau păcăliţi să trimită bani unor necunoscuţi, de regulă „Avocaţi”. Pentru că funcţionarii băncilor au fost instruiţi cu privire la acest mod de operare, infractorii nu se sfiesc să vină la uşa victimelor pentru a primii banii negociaţi telefonic de către „Avocat”. În ultima lună au existat două situaţii în care s-au pretins şi primit sume de bani, în cea de a doua situaţie reuşindu-se prinderea în flagrant a „Avocatului” după ce primise suma de 5.000 lei, în prezent fiind cercetat în stare de arest.

Citeşte mai mult...

În anul 2007 am pornit un gând frumos. Afară de bugetul local și alte fonduri atrase (credite accesate), m-am gândit să aduc pentru orășelul nostru, pentru dezvoltarea lui cu lucruri frumoase și necesare pentru dumneavoastră, și fonduri europene. În anul 2007 împreună cu o echipă de consultanți am trecut la elaborarea primului studiu necesar, am realizat planul de dezvoltare durabilă (PDD), un studiu care stabilea principalele direcții de dezvoltare ale Otopeniului pe următorii 20 de ani. A fost nevoie de o muncă de un an în birou și pe teren realizându-se (sondaje de opinie) în toate zonele, o diagnoză socio-economică, care să satisfacă toate necesitățile comunității noastre (mediu public, mediu privat și oportunități pentru dezvoltare). Din marele PDD a fost extras Planul Integrat de Dezvoltare Urbană al orașului Otopeni care a fost aprobat prin Hotărârea Consiliulului Local nr. 60/05.03.2010. În cadrul acestuia au fost incluse cinci proiecte de interes local privind dezvoltarea infrastructurii edilitare, respectiv:
1. Modernizarea infrastructurii rutiere în Cartierul Odăi, orașul Otopeni.
Valoarea totală a investiției (cu TVA): 10.811.980,59 Euro (44.852.420,26 lei la cursul de 4,1484 lei/euro); în cadrul acestui proiect se va realiza modernizarea prin asfaltare (după realizarea rețelelor de alimentare cu apă și de canalizare) a următoarelor străzi: Iancu Jianu, Tudor Vladimirescu, Intr. Veronica, Intr. Padeș, Intr. Școlii, George Enescu, Toamnei, Petre Ispirescu, George Topârceanu, Spiru Haret, Ion Creangă, Primăverii, Drumul Odăi, Flori de Câmp, Intr. Mărgăritarului, Marin Sorescu, Nichita Stănescu, Intr. Merișor și Sergiu Celibidache.
2. Modernizare arhitecturală și peisagistică a spațiilor verzi din zona de locuințe colective - Calea Bucureștilor.
Valoarea totală a investițiilor (cu TVA): 3.270.636,37 Euro
3. Dezvoltarea și modernizarea sistemului de iluminat public, cu rețea subterană, în orașul Otopeni
Valoarea totală a investiției (cu TVA): 1.347.026,84 Euro
4. Achiziționarea și instalarea sistemului de supraveghere video pentru creșterea siguranței și prevenirea criminalității în orașul Otopeni.
Valoarea totală a investiției (cu TVA): 932.178,97 Euro.
5. Construire parcări multietajate automatizate aferente zonelor de locuințe colective - Calea Bucureștilor (în perimetrul dintre blocurile situate între străzile: Polonă - 23 August - Floare de Cais - Oituz).
Valoarea totală a investiției (cu TVA): 22.048.177,65 Euro.
Valoarea totală a investițiilor este de 38.410.000 Euro.

Citeşte mai mult...

· Adevăratele dovezi pe care ar trebui să le luăm în considerare sunt studiile și analizele economice, din ce în ce mai multe, având ca temă efectele pe care cheltuielile publice le au asupra producției, ocupării forței de muncă și consumului, precum și identificarea schimbărilor majore de politică fiscală (Nu simple cosmetizări!). Ceea ce spun aceste analize, limpede și copleșitor, este că schimbarea în cheltuiala guvernamentală împinge producția și ocuparea forței de muncă in aceeași directie: cheltuiești mai mult, acestea vor crește; cheltuiești mai puțin, acestea vor scădea.
· Sunt necesare programe de refinanțare la scară mare prin care regulile rigide ale instituțiilor financiare și de credit să fie relaxate (Atenție! nu dereglementate!);
· Tăierile masive de la buget, atât la nivel guvernamental cât și local, au făcut, în mod pervers, ca „stimulul fiscal” să devină mai ușor de adoptat, dat fiind faptul că putem obține o porție zdravănă de elan și optimism doar întorcând pe dos acele reduceri bugetare;
· Șansele pentru o reală turnură politică prin renunțarea la „mania austerității” din ultimii ani și prin reîntoarcerea la un efort concentrat de creare de locuri de muncă, sunt mult mai bune decât v-ați inchipui!
· Dar pentru toate acestea este nevoie de strategii și programe pe termen mediu si lung și, mai ales, de profesioniști in funcțiile de decizie, minți limpezi și indrăznețe! Care să acționeze acum!

Citeşte mai mult...

Primăria orașului Otopeni împreună cu Dalkia România au demarat în această vară campania de informare asupra posibilităților de reducere a consumului de apă caldă și căldură în apartamentele dumneavoastră.
Totodată a fost demarat și proiectul de investiții în coloanele de distribuție orizontală, precum și în modulele termice de la subsolul imobilelor, necesare pentru prepararea apei de consum menajer.
În vara anului trecut Primăria orașului Otopeni împreună cu Dalkia România au realizat lucrările de instalare și punere în funcțiune a sistemului de distribuție orizontală în blocurile A1-2A și B1-2, iar în graficul alăturat se poate observa scăderea semnificativă a consumului de căldură (încălzire + apă caldă în Gcal).
În această toamnă vom demara investițiile pentru instalarea acestui sistem modern și performant începând cu blocul P 101 situat pe strada 23 August.
Graficul de mai sus reprezintă consumul energiei termice pentru blocul A1-2A, sc 3, înregistrat în sezonul rece 2013-2014, de când a fost implementat sistemul de distribuție orizontală față de aceleași luni ale anului trecut, din sezonul rece 2012-2013, când nu beneficia de acest sistem și de radiatoare moderne în fiecare apartament. Comparație realizată pentru condiții climatice similare!

„Cu noul sistem de distribuție pe orizontală a energiei termice, am plătit căldura cu cel puțin 30% mai puțin decât anul trecut în aceeași perioadă. În plus, am posibilitatea să reglez căldura în apartament, independent pe fiecare cameră”.
Dna Adriana Brânzea,
ap. 23, Bloc A1-A2, scara 3, Otopeni

Pentru mai multe detalii vă rugăm să ne apelați
la nr. 0742 651 946 sau la e-mail: otopeni@dalkia.ro