Evenimentele din ziua de 22 decembrie 1989
La ridicarea elicopterului de pe clădire, toată piaţa urla de bucurie că a plecat Ceauşescu, dar elicopterul intră în cădere, se lasă brusc pe lângă ferestrele clădirii... etajul şase... etajul cinci.... etajul patru, iar entuziazmul pieţei dispare, fiind înlocuit cu un fior de spaimă, unii oameni ţipând: „se prăbuşeşte peste noi!”. Dar nu, măiestria şi profesionalismul piloţilor se manifestă din plin în aceste momente extrem de tensionate şi elicopterul se redresează şi începe să ia înălţime suficient cât să nu se ciocnească de clădirile din preajmă. Apoi se duce ca o libelulă spre o destinaţie necunoscută atunci, până când se pierde în zare. Aveam să aflăm că a plecat la palatul de la Snagov. Iată ce s-a discutat în elicopter, până la Palatul Snagov, după declaraţiile col. Maluţan:
„După ce am luat înalţimea de siguranţă, am intrat în viraj către nord şi mi-am dat căştile jos de pe urechi ca să pot să comunic cu Ceauşescu, căci el nu avea căşti. Când voia să-mi spună ceva, mă bătea pe umăr, iar eu întorceam capul. L-am intrebat: «În ce direcţie mergem?» El zice: «Ai luat legatura cu judeţele astea apropiate, cu Argeşul, cu Doljul?» Zic: «N-am luat legatura cu nimeni.» Nu mai răspundea nimeni la radio prin reţeaua lor. Ceauşescu s-a sfătuit puţin cu Madam şi mi-a indicat să mergem către Snagov. Pe traiect, când a trecut pe deasupra flotilei prezidenţiale, Maluţan a fost întrebat, prin radio, de către un coleg de la bază: «De ce nu aterizezi aici?». «Deocamdată respect un ordin», a răspuns Maluţan, explicând: «Mă gândeam la el, că era încă preşedinte» La ora 12.21, elicopterul a aterizat în curtea Palatului Snagov, pe un 'ochi' de iarbă din mijlocul livezii. Cronometrul vieţii soţilor Ceauşescu era necruţător: până la moarte mai aveau trei zile, două ore şi 29 de minute”.
La Snagov, Ceauşescu a luat legătura prin telefon cu prim-secretarii din judeţele: Olt, Dâmboviţa, Argeş, Cluj, Constanţa, dar nu a găsit sprijinul nimănui, a aflat însă că Televiziunea a căzut în mâinile revoluţionarilor. I-a cerut lui Maluţan să solicite două elicoptere mari, cu trupe pentru însoţire. Într-o convorbire telefonică, purtată de către Maluţan, de faţă cu Ceauşescu, cu comandantul Flotilei Prezidenţiale, comandantul i-a comunicat: „Vasile, fii atent că din momentul de faţă nu se mai ridică nici un elicopter! Aşa că orientează-te!” - răspuns pe care Ceauşescu nu l-a auzit, aşa că Maluţan i-a raportat că elicopterele se pregătesc şi că or să vină. Apoi au urcat în elicopter Nicolae şi Elena Ceauşescu, precum şi aghiotanţii lor, decolând spre o destinaţie necunoscută, dar în aer Ceauşescu a specificat echipajului să zboare spre Piteşti. Maluţan a fost sfătuit prin staţie de conducătorul de zbor să asculte la radioul de la bordul elicopterului situaţia din ţară.
Aflând de schimbările produse, i-a raportat lui Ceauşescu că sunt depistaţi de radiolocaţie şi vor fi pulverizaţi într-un minut sau două. Ceauşescu s-a speriat şi a zis: „Dă-i drumul jos! Aterizează lăngă şosea!”. Au aterizat pe câmp, lângă şoseaua Piteşti-Târgovişte şi au coborât Ceauşeştii şi aghiotanţii lor. După aterizare, Maluţan a relatat că Ceauşescu l-a întrebat de trei ori dacă mai este fidel cauzei comuniste, iar el a dat un răspuns evaziv: „Care cauză? A cui cauză?”. Dar iată ce mi-a relatat comandorul Mihai Ştefan, pilot în cadrul acelui echipaj, relatare pe care o prezint în premieră, ea neapărând nicăieri până în prezent:
„În 22 decembrie 1989, la ora 11.30 decolăm de pe Otopeni, destinaţia fiind în Piaţa Palatului. După noi decolează încă trei elicoptere, un SA-365 şi două MI-17. După decolare, primim ordin prin conducătorul de zbor din Punctul de Comandă să aterizăm pe sediul fostului CC al PCR, iar celelalte elicoptere în Piaţa Palatului. Am survolat Piaţa, care era plină de mulţime, după care am aterizat pe sediu, făcându-ne semn un individ cu un cearceaf alb (după aterizare ne-am dat seama că cearceaful era o perdea, iar cel care ne-a dirijat era căpitanul Tănase, ofiţer din cadrul Direcţiei V-a. Am rămas cu motoarele pornite şi după aproximativ 10 minute cpt. Tănase ne-a spus că fostul preşedinte vrea să discute cu demonstranţii care pătrunseseră la parter şi etajul l. Am rămas pe clădire circa 30 de minute, timp în care pe clădirile din jur au apărut indivizi (inclusiv femei) care, atunci, credeam că sunt lunetişti. Colonelul Maluţan le-a transmis celorlalte elicoptere să nu mai aterizeze nici în Piaţă nici pe clădire, deoarece nu este loc, recomandându-le să facă zonă de aşteptare la Băneasa. În tot acest timp convorbirile radio s-au purtat doar între membrii celor patru echipaje.
La aproximativ 30 de minute după aterizare am zărit forfotă la uşa care ieşea pe sediu şi cpt. Tănase ne-a spus că vin, şi imediat i-am văzut pe Nicolae Ceauşescu şi Elena Ceauşescu însoţiţi de generalul Stănculescu şi ofiţeri din Direcţia a V-a. În spatele lor erau Manea Mănescu şi Emil Bobu. Ceauşeştii au ocupat locurile lor de drept, iar Mănescu şi Bobu locurile din spate, încadraţi de aghiotanţii mr. Raţ şi cpt. Rusu, ultimii doi având pistoalele mitraliere la vedere. Tehnicul de bord s-a urcat în braţele lui Ceauşescu. La decolare, am acţionat asupra comenzilor şi elicopterul nu voia să se mai ridice, se încăpăţâna să rămână la sol şi parcă voia să ne spună că e foarte mare greutatea şi că nu e în stare să se ridice doar dacă mai dăm pe cineva jos. Dar nu aveam timp să-l ascultăm, demonstranţii, care aveau arme la ei, ajunseseră pe clădire şi în orice moment puteau să deschidă foc asupra noastră. Fiind la înălţime, am ştiut că, în cădere liberă, elicopterul va prinde putere, aşa că am acţionat, cu riscul de a depăşi toţi parametrii motoarelor şi a elicei portante, asupra comenzilor până când elicopterul ne-a ascultat şi s-a desprins, dar după aceea a luat-o în jos spre manifestanţi şi foarte greu am reuşit să-l redresăm şi să-l facem să răspundă la comenzi. Colonelul Maluţan a spus «De data asta am scapat, să vedem ce va fi de aici în colo!» Colonelul Maluţan l-a întrebat pe Ceauşescu «Unde mergem?», iar Ceauşescu a zis: «La Dolj sau Olt sau Snagov!», dar ne-a ordonat să nu spunem unde mergem, aşa că noi am comunicat prin radio că direcţia noastră e necunoscută. Am aterizat la Snagov şi col. Maluţan este chemat în două rânduri la Palat. Colonelul se întoarce la elicopter şi-mi spune să pornim motoarele şi dacă nu apar, decolăm. Dar apar toţi şase şi tentativa cade. Ceauşeştii, Mănescu şi Bobu îşi iau rămas bun în faţa elicopterului, Manea Manescu sărutându-i ambele mâini lui Ceauşescu.
Cpt. Rusu avea o mapă. Cei doi se urcă în elicopter însoţiţi de aghiotanţi şi încercăm să decolăm, dar ratăm prima decolare, ne întoarcem şi reuşim să decolăm. Întrebăm unde mergem şi ni se răspunde: «La Piteşti!». Noi luăm direcţia spre Otopeni, dar suntem întrebaţi de ce mergem la Otopeni. Col. Maluţan răspunde că vrea să ia legătura cu cele două elicoptere pe care le solicitase Ceauşescu şi să le comunice unde să vină, dar Ceauşescu ne-a ordonat să mergem spre Piteşti. Totuşi am ajuns deasupra pistei de la Otopeni şi colegii de la sol ne-au întrebat, prin radio, de ce am venit, la care col. Maluţan a răspuns: «Am venit să vă mai vedem o dată!». Un coleg ne-a spus să fim atenţi la cantitatea de combustibil, iar altul ne-a zis să deschidem aparatul de radio, lucru pe care l-am şi făcut. Punctele de comandă de la sol ne cereau poziţia, iar noi răspundeam că nu ştim unde ne aflăm. La postul de radio auzeam ce se întâmplă în Bucureşti şi în ţară şi col. Maluţan a vrut să-i dea căştile lui Ceauşescu ca să asculte ce se petrece în ţară, dar cpt. Rusu, cu pistolul mitralieră îndreptat spre noi, i-a interzis. Am încercat un viraj către Otopeni, dar cpt. Rusu a exclamat: «Ce faci Vasile, du-te unde ţi s-a ordonat!». Col Maluţan i-a zis: «Cred că este mai bine acasă!». În drum spre Piteşti, am luat înălţime şi col. Maluţan i-a spus lui Ceauşescu că sunt reperaţi radar şi în 1-2 minute putem fi doborâţi.”
VA URMA
Notă
Acest articol este fragment din cartea „Ultimul zbor cu soții Ceaușescu", scrisă de cdor(r) Alexandru Popa, unul din piloții echipajului elicopterului care a transportat trupurile inerte ale soților Ceaușescu de la Târgoviște la București, în data de 25 Decembrie 1989, Ziua Sfântă de Crăciun. Cei interesați, pot afla informații despre această carte la numărul de telefon 0745.114.431.
cdor(r) Alexandru Popa