E an bisect. Şi asta n-ar fi mare lucru (24 de ore în plus!). Dar e anul acela special, o dată la patru, când... avem de ales! Când „Visătorii aruncă monezi în fântâni, iar cei practici le adună”, vorba unui anume George Lucke. Care ar putea fi, dintre aceştia, alegătorii şi care aleşii, cred că este foarte greu, dacă nu imposibil de stabilit. Aşa cum e cu neputinţă de ştiut câte din dorinţele instantaneu legate de monezile aruncate în fântâni s-au împlinit vreodată.
De când ne ştim, facem alegeri. Pentru că toată viaţa noastră este alcătuită , din fericire, dar şi primejdios de provocator, dintr-o infinitate de alternative. Rămâne secretul nostru bine păstrat de câte ori am reuşit sau am dat greş calculând probabilitatea şansei, printr-o mult prea încâlcită formulă cu necunoscute. Alegem, de fapt, intuitiv, raţional sau emoţional, în fiecare secundă: fiecare gest, fiecare cuvânt, fiecare pas rezultă dintr-o fulgerătoare, misterioasă şi uimitor de complicată strategie electivă. Şi, la drept vorbind, acest lucru este esenţa noastră de a fi, pentru că nimic nu e mai lipsit de speranţă şi mai nedrept decât... să nu ai de ales!