Portal de informare al orasului Otopeni

Citeşte mai mult...Avem o climă aspră, poate chiar absurd de aspră. Vara pe care o traversăm se găsește ca fiind nefiresc de fierbinte și exagerat de încinsă în comparație cu iarna pe care am traversat-o. Am avut o iarnă neașteptat de dură, cum nu mai fusese de multă vreme, iar deși a nins mai puțin decât în 1954, viscolul care a înecat case și sate în zăpadă și gerul de până la chiar -30oC în anumite locuri, au fost pe măsura dezastrului din anii ‛50. România are o climă nebună, nebună de tot, iar temperaturile de 35-40 de grade din ultima vreme, completează un tablou climatic cu puternice tendințe de hipercontinentalizare, amplitudinea termică iarnă-vară, ajungând similară cu cea din țări precum Afganistan, Iran, Irak ori Kazakhstan. Din păcate în ciuda faptului că suntem plasați pe culoarul curenților atlantici ce străbat Europa Centrală, iar România se găsește la câteva sute de kilometri de Egee și Adriatica, avem o climă paradoxală, astfel că „beneficiem” de ierni siberiene și veri sahariene.

Să fie de vină încălzirea globală, să fie de vină amplificarea activității solare, să se transforme soarele într-o supernovă, ori să fie un simplu hazard potențat de poluare, defrișări și consumul energetic exagerat? Nu putem ști cu siguranță. Poate că Soarele, după cum spun unii, are să se transforme într-o supernovă, greu de crezut, nu puține sunt vocile ce-i prevăd un viitor de pitică albă. Greu de spus care e cauza acestor aberații climatice, probabil avem de-a face cu câte puțin din fiecare element menționat mai sus.

În limbajul snobilor, „pitzipoancelor” și al altora, canicula se traduce prin „vreme frumoasă”. Cert este însă că de departe canicula este cel mai stresant hazard meteo, hazard ce-și pune puternic amprenta asupra psihicului uman și a reacțiilor indivizilor.

Citeşte mai mult...

Orasul

Citeşte mai mult...Andreea este absolventă de clasa a XII-a (filologie) a Liceului „Ioan Petruş”. Am invitat-o să stăm de vorbă despre ea, despre generaţia ei, despre examenul de bacalaureat recent încheiat. Dintre cei 46 de elevi ai seriei 2012 care au reuşit, ea a obţinut cea mai mare medie (9.46), a doua medie pe judeţ. Ne-am gândit că generaţia ei are nevoie de modele, mai cu seamă astăzi, şi unde să găseşti cel mai grăitor model, decât chiar într-o adolescentă care, la primul examen serios din viaţa ei, a reuşit cu succes?

-    Înainte de orice, te felicit pentru rezultatele tale la acest examen. Trebuie să spun că liceul nostru a obţinut un procent de promovare de 54.21% pentru seria absolvenţilor 2012, onorabil în contextul actual. E un prilej să adresez felicitări tuturor promovaţilor şi profesorilor care i-au pregătit. Care au fost notele obţinute de tine?

-    La română am luat 9.50, la sociologie 9.75 şi la istorie 9.15.

-    Are vreo importanţă pentru tine faptul că eşti prima pe lista absolvenţilor noştri reuşiți la bacalaureat?

-    Nu am învăţat neapărat să iau note mari, pentru că oricum vreau să dau examen la facultate, dar a fost o satisfacţie, am fost mulţumită, deşi se putea mai bine, însă a doua şansă nu mai există.

Citeşte mai mult...

Orasul

Citeşte mai mult...Sunt mesaje pe care merită nu doar să le citeşti, eventual să le păstrezi, dar mai ales să le trimiţi mai departe, pentru ca şi alţii să rezoneze la ele, ca şi tine, făcând posibilă o schimbare, în cele din urmă, în lumea în care trăim. Şi toţi ne dorim o asemenea schimbare.

Iată un astfel de e-mail, comentariu lucid asupra unei realităţi familiare cu care, din păcate, ne-am obişnuit, semnat de Mircea Cărtărescu, unul dintre cei mai importanţi scriitori contemporani.

„Numai în România, e posibil să nu-ţi dai seama că e ceva în neregulă cu lumea din jur. Ai culoarea mediului şi te mişti o dată cu el. Eşti una cu toţi ceilalţi.

Dacă te întorci, după o vreme îndelungată, în ţară, e cu neputinţă să nu fii izbit de cât de anormală e umanitatea de aici. De cât de chinuiţi sunt oamenii şi de cât de răi devin din cauza asta. Nu se poate să nu fii uluit de faptul, de pildă, că una dintre cele mai răspândite strategii de supravieţuire e mitocănia agresivă.

În orice ţară civilizată, oamenii încearcă  să-şi menajeze nervii cât se poate de mult. Sunt prevenitori unii faţă de alţii în forme duse aproape până la caricatură. Şi-au dezvoltat zâmbete sociale şi ritualuri de contact care să elimine, practic, posibilitatea oricăror conflicte. Când cineva te contrazice, îi zâmbeşti şi spui: „We agree to disagree” (Am căzut de acord că nu suntem de acord.) Când cineva te calcă pe picior, te grăbeşti să-ţi ceri tu scuze. O ipocrizie blândă şi surâzătoare te întâmpină peste tot, ca un balsam care alină toate rănile şi satisface toate susceptibilităţile. Această ipocrizie poartă numele de politeţe şi e esenţială pentru fluidizarea substanţei sociale.

Citeşte mai mult...

Orasul

PREZENTUL TIMPULUI MEU

Când spun secolul XXI gândul mă duce la filmele SF în care mașinile zburătoare și computerele holografice ne coordonează viața.  În acest început de secol XXI privesc dincolo de geamul camerei și văd aceleași mașini generatoare de poluare, zgomot și nervi. Revin nostalgic la propria-mi realitate și din televizor aud știri locale în care ne sunt aduse la cunoștință într-o formă impersonală, rata abandonului școlar, creșterea numărului infracțiunilor, numărul în creștere al șomerilor, căderea economiei într-un colț al planetei și redresarea acesteia în cealaltă parte a lumii.

Știri, știri, știri! Fac o alegere, schimb canalul!

Simt că m-am născut într-un timp ce nu-i al meu, trăiesc într-o perioadă în care valorile sunt inversate, tranzitez în cunoștință de cauză epoca non-valorilor mediatizate, dar visez să contribui la schimbarea acestei stări. Visez să intervin în patternurile de comportament a conaționalilor mei, să încerc, cel puțin atât cât îmi stă mie în putere, să  dau o notă de încredere în forțele proprii oricăruia dintre ei și să-i ajut să înțeleagă că alegerile în viață ne aparțin. Trezirea din visare este ca un duș rece într-o zi ploioasă, și mă întreb de unde aș putea începe schimbarea? De la propria-ți persoană îmi strigă subconștientul, dar instinctul de conservare și comoditatea alungă în mare viteză acest gând tranzitoriu. Revin și mă întreb: Ce aș vrea să schimb? În primul rând propria mea atitudine în raport cu scena vieții, din spectator să devin actor, astfel încât ceea ce fac să aducă un plus de bine, mie și celorlalți. Ne temem să spunem „am nevoie de ajutor”, ne ascundem în spatele lui „îmi este bine” când, la o analiză sumară, descoperim că nu știm să definim acel „bine”.

Citeşte mai mult...

Orasul

Deseori auzim vorbindu-se despre elită ori despre elite, dar rareori știm să definim această noțiune vagă, oarecum confuză și mult prea interpretabilă.

Cel mai des elitele sunt confundate cu structurile oculte ori cu oligarhiile. O elită nu este însă nici una și nici alta. Așadar definirea elitelor ca adunare închisă cu caracter inițiatic, exclusivist ori clientelar este o mare greșeală.

Cum apar elitele? Foarte simplu, prin competiție de valori. Mai întâi de toate trebuie să apelăm la un standard comun de raportare la societate și la o serie de norme de conduită moral-socială de la care pornește această competiție. Cursa valorilor este una liberă, deschisă și mai presus de orice se păstrează în limitele onorabilității și sportivității.

Citeşte mai mult...

Orasul

Mai multe articole..

Pagina 15 din 36

15