Portal de informare al orasului Otopeni

La Aniversară - Eminescu – Nemuritorul Orfeu

Sâmbătă, 11 Februarie 2012 13:54

„E de la sine înțeles că-ți împărtășesc admirația pentru acest geniu, care nu încetez să mă mir că a putut să apară printre noi. M-aș exprima chiar mai dur decât tine: fără Eminescu, neamul nostru ar fi neînsemnat și aproape de disprețuit…“ (Emil Cioran către Constantin Noica,

5 martie 1970)

Îmi amintesc perfect, cu neprefăcută emoție prima mea întâlnire cu Eminescu: toamna anului 1998, când într-o antologie de texte, a cărei înfățișare m-a izbit de la bun început prin aspectul neîngrijit și foile rupte, pătate, am citit fermecat simpatica poezie „Somnoroase păsărele“: „Somnoroase păsărele / Pe la cuiburi se adună, / Se ascund în rămurele- / Noapte bună! // Doar izvoarele suspină, / Pe când codrul negru tace; / Dorm și florile în grădină -/ Dormi în pace!“

Cel mai frumos portret fizic al lui Eminescu rămâne acela realizat de Caragiale, în medalionul literar „În Nirvana“: ,,Era o frumusețe! O figură clasică încadrată de niște plete mari negre; o frunte înaltă și senină, niște ochi mari – la aceste ferestre ale sufletului – se vedea că cineva este înăuntru; un zâmbet blând și adânc melancolic. Avea aerul unui sfânt tânăr coborât dintr-o veche icoană, un copil predestinat durerii, pe chipul căruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare.“

Dacă privim superbul portret vienez din 1869, și în paralel pe cel al lui Hölderlin sau Novalis, suntem izbiți de o similitudine uimitoare; toți acești poeți au o înfățișare specifică artiștilor romantici: fruntea înaltă, un chip frumos și luminat, pletele lungi, răsfrânte pe umeri, privirea visătoare, îndreptată spre un dincolo inaccesibil oamenilor de rând. Toate aceste trăsături fac parte dintr-un tipar consacrat de multă vreme de istoria literaturii.

Citeşte mai mult...

Sarbatori nationale, locale si religioase

ANA ASLAN

Sâmbătă, 11 Februarie 2012 13:52

S-a născut la 1 ianuarie 1897 în oraşul dunărean Brăila din părinţii Sofia şi Mărgărit, fiind cel mai mic dintre cei patru copii. După absolvirea Colegiului Romaşcanu din oraşul natal, în anul 1910, împreună cu familia se mută la Bucureşti, unde îşi continuă studiile, absolvind ca premiantă, în anul 1915, cursurile Şcolii Centrale din capitală.

Anii adolescenţei, anii marilor speranţe şi ai cutezanţei, o îndeamnă pe Ana spre marele vis al omenirii - ZBORUL!, reuşind chiar să obţină brevet de pilot şi să zboare cu un mic aparat de tip Bristol - Coandă.

Chemarea destinului este însă mai puternică: Medicina.

Împotriva voinţei mamei, tatăl decedase pe când Ana avea doar 13 anişori, se înscrie şi urmează cursurile Facultaţii de Medicină din Bucureşti. În acest timp se declanşează urgia Primului Război Mondial şi astfel, ca studentă medicinistă, pe Ana o găsim în capitala Moldovei - Iaşi la patul răniţilor în război, din spitalele militare de campanie.

Citeşte mai mult...

Sport, sanatate

BIROUL DE LUCRURI PIERDUTE

Sâmbătă, 11 Februarie 2012 13:13

Sau găsite? Depinde din ce perspectivă priveşti. Oricum ar fi, biroul acesta e plin. Aici zac, claie peste grămadă, tot felul de lucruri , pe care nici n-ai crede că le poate pierde cineva.

Trenurile lui 2011 au sosit şi au plecat, fără încetare, din direcţia... în direcţia... via... peronul... la ora... minutul... la fix sau cu inevitabile întârzieri... Oamenii au urcat, au călătorit, au coborât, i-au condus pe alţii, i-au întâmpinat, într-un du-te vino fără sfârşit.

Ce s-a pierdut şi ce s-a găsit? De toate : umbrele, mantouri, pălării, ochelari, mănuşi, jucării, telefoane, pantofi desperecheaţi, căţei, un violoncel, borcane cu murături, un băieţel cu pistrui, o mireasă plângăcioasă, nişte busole, bilete de loterie, o soacră arţăgoasă, un bol cu un peştişor de aur... câte şi mai câte !

Citeşte mai mult...

Orasul

2012 - între controversă și adevăr

Sâmbătă, 11 Februarie 2012 13:15

2012 va rămâne cu siguranță în istorie ca anul cel mai discutat și controversat... Bineînțeles, dacă luăm crezare diferitelor preziceri, oracole, vrăjitorii, calendare și altor bazaconii, încă din cele mai vechi, ba chiar și mult mai noului Internet (!!!), nu va mai fi o viață de după 2012, sau dacă va fi, noi, cei de-acum nu vom mai fi o parte din ea... Pentru că, dacă încă nu știați, anul 2012 este anul Apocalipsei!

Pentru o persoană creștină ce crede cu tărie în Dumnezeu și în puterea lui, toate acestea nu reprezintă decât niște vorbe aruncate în vânt ale „unora” care ce visează noaptea, pun ziua pe hârtie, sau mă rog, frunze, pereți sau piei de animale, fiecare după posibilități... E absurd să dai crezare prezicerii „vestitei” Sybilla, prezicătoarea lui Apollo, ce cu puțin timp înaintea erei noastre, trăind într-o peșteră, își scria viziunile, după ieșirea din transă, pe frunze de stejar. O parte dintre acestea au fost colecționate și păstrate în ceea ce reprezenta templul lui Jupiter. După una dintre viziuni, prezicătoarea a anunțat că viața pe Pământ va avea 9 perioade a câte 800 de ani. Conform acesteia, omenirea tocmai traversează ultima perioadă. Pe lângă asta, ea a mai prevăzut ascensiunea Împăratului Constantin și nașterea lui Iisus cu 20 de ani înainte, ceea ce i-a îndreptățit pe mulți să o considere o precursoare a creștinismului.

Citeşte mai mult...

Orasul

LIBERTATE ȘI SPERANȚĂ

Sâmbătă, 11 Februarie 2012 12:49

Probabil principala trăsătură a ființei omenești o reprezintă libertatea. Omul este conceput de divinitateca o ființă liberă, capabilăsădiscearnășisă-șireprezinte mental, practicși imagistic toatetrăirile sale șitoateacțiunile sale înbazaunui liber-arbitru. Omulestedotat genetic cu șansa de a face diferența, aceastădiferențăfăcându-se înbazaunorjudecăți de valoare care suntrezultatulraportăriiindividului la un sistem de valori asumate și care sunt o urmare a axiomelor pe care respectivul om și le-a asimilat încă din pruncie până la momentul de față.
Libertatea este un dar divin și este principala premiză a desprinderii omului de regnul animal.

Libertatea dă naștere la răspundere, sub toate sensurile, răspunderea fiind un derivat al elementelor ce definesc libertatea și totodată unica bază a contractului social. Statele, autoritățile, instituțiile se nasc toate în baza acestor acte derogative de gestiune a nobilei libertăți individuale. Libertatea este adevăratul motor al geniului înartă și încultură, incapacitatea de expresie fiind chiar și pefondul unui avans tehnologic vizibil o ruptură de la actul creației și o reîntoarcere a omului-persoană în grota primitivă.

Citeşte mai mult...

Orasul