Sau găsite? Depinde din ce perspectivă priveşti. Oricum ar fi, biroul acesta e plin. Aici zac, claie peste grămadă, tot felul de lucruri , pe care nici n-ai crede că le poate pierde cineva.
Trenurile lui 2011 au sosit şi au plecat, fără încetare, din direcţia... în direcţia... via... peronul... la ora... minutul... la fix sau cu inevitabile întârzieri... Oamenii au urcat, au călătorit, au coborât, i-au condus pe alţii, i-au întâmpinat, într-un du-te vino fără sfârşit.
Ce s-a pierdut şi ce s-a găsit? De toate : umbrele, mantouri, pălării, ochelari, mănuşi, jucării, telefoane, pantofi desperecheaţi, căţei, un violoncel, borcane cu murături, un băieţel cu pistrui, o mireasă plângăcioasă, nişte busole, bilete de loterie, o soacră arţăgoasă, un bol cu un peştişor de aur... câte şi mai câte !
Şi astea n-ar fi nimic. Dar, cu ochii pe ceas şi grăbiţi să se arunce în secunda următoare, oamenii pierd ...prezentul (trecutul oricum e socotit fie nesănătos , fie inutil, deci ignorat). Apoi, se pierde mult, foarte mult, prea mult... timp. Colete întregi, masive, de neurnit, cu timp ireversibil, zac din păcate, cu termen de valabilitate expirat, pe rafturile biroului de lucruri pierdute.
Unii pierd... amintiri, valize pline-plinuţe, încuiate cu cifru numai de ei ştiut. Se pierd îngrijorător de frecvent... sentimente, pentru că posesorii sunt din ce în ce mai neglijenţi în privinţa asta (nu le mai ţin în buzunarul de la piept, ci în portofel). Se pierd cheile (de la sufletul celuilalt sau chiar cel personal), aripi, stele, răbdare, încredere, credinţă, curaj, apoi rămăşaguri, lupte minore sau războaie întregi, amici şovăielnici, simţul realităţii...
Unii îşi pierd capul, alţii ,,uzul raţiunii“, tichia de mărgăritar, omenia sau demnitatea...Simţul umorului, pierdut în cantităţi considerabile, ţinut în condiţii improprii în biroul sus-amintit, se transformă în haz de necaz acidulat şi înţepător.
Aşteaptă apoi să-şi regăsească întrebuinţarea pachetele doldora de... promisiuni electorale, strategii, viziuni, metodologii, ordine, anchete oficiale şi legi eşuate, panglici, baloane şi steguleţe, plicuri cu entuziasm picant, sacoşe grele cu bun-simţ, cutiuţe discrete cu principii, respect, onoare, stil şi eleganţă, trolere plesnind de ambiţii, egouri şi orgolii...
Pierdute în 2011, toate acestea devin marfă second-hand de vândut profitabil în sezoanele de reduceri ale lui 2012.
Ignorând mirosul de naftalină şi praful, cine nu ar da oricât, mai ales pe un pic de timp pierdut cândva şi regăsit... Un anume domn Proust zice că ar fi posibil.La anu' şi la mulţi ani!Şi... mai multă atenţie la bagajele personale!
Text: Prof. Ioana Luminiţa Ungureanu