Mereu in miscare. Multicolora. Sonora. Pitoreasca. Galerie de portrete. Peisaje.Evenimente. Costume. Roluri.Masti. Chipuri...
Strada, pentru ca despre ea vorbim, nu mai este doar un spatiu de tranzit, care te duce si te aduce, trecere grabita dinspre undeva catre altundeva. Nu se mai subordoneaza unei destinatii.
Omul modern, claustrofob, constrans sa se sufoce in ,,cutiile de chibrituri"comuniste, in lifturi, birouri, cabine, metrou, tren, autobuze, autoturisme sau sali de asteptare, deschide avid fereastra spre piata publica.
In mozaicul ei incap laolalta cu generozitate :spectacolul si balciul, nemuritorii si paiatele momentului, pasarea paradisului si gaita, fluturele si musca, trandafirul si papadia, valsul si maneaua, limuzina si caruta, micul si saorma, piscotul si gogoasa, rafinamentul si circul , intr-un amestec pe cat de pitoresc, pe atat de derutant valoric.
Strada e un spatiu viu. Si, din cand in cand, ea devine scena. Evenimentul cultural o face, ca prin miracol, un spatiu magic, ludic. E cazul fericit in care comunitatea culturala devine un nucleu de rezistenta impotriva mediocritatii, abrutizarii, a kitsch-ului social si politic. Piata publica poate fi o aglomeratie. Dar si un refugiu. Caruta cu paiate. Dar si salvatoare arca a lui Noe, pentru cei alesi.
Cultura ultimelor doua decenii a iesit (si) in strada.Doar ca ...arta in strada este derutanta. Pentru ca strada este un spatiu al libertatii, cu beneficiile si capcanele ei. Te transforma din trecator in spectator. Iti schimba graba in asteptare. Opreste miraculos timpul.
Spectacolul iesit din sala in strada este generos, dar, lucru greu de inteles si acceptat de unii, restrictiv : Atentie! Acesta este un spatiu cultural ! Aici se intra cu respect ! Aici se asculta, nu se aude ! Aici se priveste, nu se vede ! Aici se rosteste, nu se spune ! Aici se traieste, nu se supravietuieste ! Aici e lumea - altfel !
De aceea, la spectacol, nu vii sa-ti plimbi catelul. Sa faci figuri cu bicicleta. Sa te dai cu rolele. Sa joci sotron. Sa scuipi seminte.Sa-ti iei portia de rachiu. Sa tricotezi cu entuziasm ultimele barfe. Sa-ti turezi motorul. Sa joci leapsa. Sa te cateri in copaci,pe scena sau pe reflectoare. Sa culegi flori din rond, ca Scufita Rosie, din padure. Sa marchezi locul cu resturile existentei tale primitive si efemere. Ca nu e gara. (Si nici acolo...)
Dupa 20 de ani, avem, din fericire, un public pentru folclor, pentru rock si pop, teatru, opera si opereta, vals, street-dance...Un public respectuos, atent, civilizat. Care aplauda recunoscator. Care a inteles ca spectacolul nu este doar cel de pe scena, ci si cel din piata publica. Si cel de pe scena te priveste. Chiar daca esti un anonim.
Cand esti invitat la spectacol, in piata publica, esti invitat la tortul culturii (gratis). Unde unii savureaza portia si multumesc politicos. Altii stramba din nas (Iar tort? ).Ceilalti pretind ca au diabet, dar gusta pe furis. Unii, ca Hagi-Tudose, isi ling degetele si bombanesc: Scump! Scump ! Pe criza asta...Iar restul trec indiferenti, ca in gara, pe langa trenul care nu-i intereseaza.Multi chemati, putini alesi...
Si, pentru ca e toamna tarzie, spectacolele s-au mutat, pentru restul stagiunii, in sala, unde avem loja rezervata, oricand dorim. Cu o conditie : sa ne inchidem, totusi, telefoanele mobile !
Prof. Ioana Luminita Ungureanu