În octombrie 2012 Steven Slade, reprezentantul unei firme de producție a semințelor de legume din Marea Britanie, a vizitat serele din Matca și mușca din roșiile românești afirmând: „Este extraordinară această roșie! Are un gust excelent, este foarte gustoasă, se vede cu ochiul liber cât este de sănătoasă!”. Atunci o serie de reviste (Ecoferma din octombrie 2012 Nr. 8, postul de televiziune PRO-TV etc.) triumfau: „Aproximativ 100.000 tone de roșii din bazinul legumicol Matca, județ Galați vor fi exportate anual, după ce producătorii din zona au încheiat un contract cu o firmă de import-export și distribuție de legume din Anglia. Contractul se va derula pe o perioadă de minim 10 ani”. De fapt a fost o manipulare crasă a opiniei publice, un truc de reclamă pusă la cale de reprezentanța din România a acestei firme și Mircea Croitoru - Președintele Asociației Legume-Fructe Matca (ONG), care vinde semințe de roșii englezești matcașilor. Nici vorbă de contracte, nici vorbă de export… „Mircea Croitoru vede o problemă în acest sens, România neavând o infrastructură bine dezvoltată”. În același timp, acesta a dorit să sublinieze, că “dacă politicienii ar acorda atenție sectorului legumicol și micilor fermieri, România poate redeveni grânarul Europei”. (Ecoferma, Nr. 8 octombrie 2012). Reclama ascunsă sună așa: „Cumpărați aceste semințe de roșii englezești, pentru că politicienii români urmează să semneze acest impunator contract!”. Și lupul sătul și oaia întreagă! Domnul Croitoru înțelege că nu poate face față acestei înțelegeri și iată de ce! Pentru a produce ritmic pe parcursul a 10 ani, acești fermieri:
- trebuie convinși să producă același soi de roșii;
- trebuie să producă 12 luni pe an, deci groso-modo iarnă în sere, primăvară în solar, vară în câmp, toamnă în solar;
- trebuie să ambaleze roșiile standartizat. Pentru aceasta trebuie să accepte același ambalaj, la export ambalajul trebuie să fie nou, apoi să aplice sigla comercială proprie (trebuie elaborată) codul de bare, gramaj și alte înscrisuri obligatorii;
- trebuie să răcească produsul imediat după cules pentru a opri procesul de coacere din interiorul legumelor, procedură tehologică obligătorie care lungeste perioada de păstrare și comercializare;
- trebuie să culeagă organizat la ora și în ziua stipulate de contract în cantitatea cerută la zi;
- pentru a exclude riscurile fitosanitare se vor face analize ale solului, apei, loturilor de marfă, ambalajelor - set obligatoriu pentru fiecare livrare;
- trebuie comandate și achitate mijloacele de transport: a) din câmp spre centrul de colectare, b) de la centru spre punctul destinației.
Cred că am omis mai multe cheltuieli, să nu obosesc publicul. Dar imaginați-vă cine din cei 2000 de fermieri de pe listele Asociației Legume-Fructe Matca se va angaja să facă aceste manipulări absolut necesare pentru a organiza exportul. Pe lângă toate și Asociația Legume-Fructe Matca ar trebui să dețină Depozit Frigorific, Centru de Colectare, Logistică, angajați pentru manipularea acestui lot de marfă și să se ocupe din timp de contacte cu fiecare fermier și acordul cu firma engleză, să elaboreze etichete, sigle comerciale, coduri de bare etc.
Asociația Legume-Fructe Matca pentru a realiza acest contract minunat trebuie să oganizeze fermierii, care la acest moment nu au totală încredere în această stuctură locală. Urmează să se standardizeze lotul de marfă. Deci soi de roșii de masă, ori pentru industrializare ne solicită englezii? Ar mai trebui ca livrările să se facă indiferent de anotimp. Deci iarna din depozite frigorifice, primăvara din sere și solare, vara din câmp etc. La Matca roșiile sunt crescute tradițional în solare, deci pot acoperi în timp doar 2 luni primăvara și 2 luni toamna. În Olanda cu climă mult mai rece, roșiile sunt sădite o dată pe an și se produc 102 kg/mp pe când maxima roadei de la Matca este de 22kg/mp. Concluzia este că solarele trebuie schimbate conform tehnologiilor moderne, lucrul ce va permite dublarea timpului de producție, automatizarea și computerizarea proceselor de muncă, economie în normă de energie și evident va influența pozitiv calitatea legumelor. O parte din roșii pentru consum sunt culese la cererea cumpărătorului în casolete ori lăzi direct din câmp. Apoi fermierul trebuie să le transporte la fabrica de ambalare unde vor fi cântărite, verificate pe o bandă-transportor, marcate cu cod de bare, cu sigla comercială, care poate fi individuală ori de grup. Tot aici trebuie notat termenul de valabilitate și condițiile de păstrare. O linie de ambalare poate fi instalată în cel puțin 9 zile și costă de la 200.000 până la câteva milioane de euro. Locul pentru linie poate fi închiriat de la primării în parteneriat public privat atât în intravilan cât și în extravilan, deoarece sunt construcții temporare.
Cu ambalajele este o discuție aparte. Pe scurt, trebuie să existe angajați la Central de Marketing, care corelează aceste importante detalii cu producătorii de legume și consumătorii, manipularea ambalajelor, transportul și designul. Azi toate roșiile românești sunt livrate pe piața internă în cutii de carton în care au mai fost ambalate banane.
În linii mari, oricine dorește să colecteze produse agricole trebuie să dispună de Centrul de Marketing, Depozit frigorific, Centru de colectare-ambalare, Depozit de ambalaje ori să dispună de serviciile respective. Cel mai important este Centrul de Marketing, care trebuie să aparțină celui ce înființează afacerea. De fapt centrul, prin inginerii-agronomi angajați, crește produsele agricole împreuna cu fermierul oferindu-le acestora și instruirea continuă. Ideală este situația când grupurilor de fermieri le aparțin centrele de colectare-ambalare, depozitele frigorifice, mijloacele de transport și utilajele agricole. Astfel nivelul prețului produselor agricole este mai mic. De fapt cei ce colectează produsele agricole prestează servicii de vânzare, ambalare, transport, consultanță, îndreptând fluxul financiar spre fermier. Acești organizatori ai agriculturii nu vor pretinde să le aparțină produsele, pământul ori banii fermierului. Fermierul își va încasa banii direct de la cumpărător fără vreun amestec din partea intermediarilor. El își achită serviciile față de fabrica de ambalare, transport, depozit când e cazul, își procură ambalajele. Firma îi arată fermierului unde și când să-și vândă produsele și nu se amestecă în fluxul financiar. Factura este emisă la fabrica de ambalare pe numele fermierului și doar el este în drept să achite serviciile oferite. Imaginați-vă de câtă înțelegere, toleranță și dragoste față de fermier avem nevoie cu toții ca să nu ne dorim să-l controlăm total. În schimb nu o să ne întrebăm niciodată de unde să luăm bani pentru a colecta produsele agricole.
Contractul de la Matca este un contract future’s (de viitor). Un contract pe care trebuie să și-l dorească oricine cultivă produse agricole în România. Aici esențialul este clauza prin care vom solicita un avans de la compărător care va fi folosit pentru a crește roșiile solicitate împreună cu fermierul. Din lipsa capitalizării cronice, Societățile agricole și fermierii acceptă avansurile pentru înființarea culturilor sub diferite forme: tehnică agicolă, semințe, inputuri etc. Acest lucru cât și transparența contractului de vânzare ne pot oferi încrederea că fermierul va livra produsele conform înțelegerii. De altfel fermierul este liber să decidă ce parte din legumele cultivate le va livra către firmă, fie și 10%, dar livrări sigure!
Această metodă nouă de organizare a agriculturii „din furca fermierului în furculița consumatorului” pe scurt tehnologia „din furcă în furculiță” poate deveni o strategie națională. Aici ne putem înrudi toți pentru a face transferul care se produce astăzi în toată lumea, de la economia de piață unde totul rezolvă libera concurență prin excludere, la economia socială prin principiile de piață inclusivă. Cu alte cuvinte o altă și cardinală abordare în afaceri. Marketing direct plus transparență și cooperare. Nu este de mirare faptul că în Europa cooperarea a fost preluată de la lagărul socialist în timpul războiului rece - o încercare de a diminua supraproducția agricolă, deci a organiza, a planifica - punct forte al socialismului, însă preluată cu o mare diferență - proprietatea privată asupra pământului și mijloacelor de producție. Noi însă tindem să înrobim, să jefuim țăranul, iar el ne răspunde cu neîncredere, care a ajuns o molimă națională. Despre securitatea alimentară și producția de cereale vom discuta în următorul articol…
Delia Plămădeală p.n.
Marketing agricol
Autor proiect „Rudenie”
Tel: 0726 701 635
e-mail: delia_plamadeala@yahoo.com