Evenimentele din ziua de 22 decembrie 1989
Între timp, Ceauşescu cere legătura cu generalul Victor Stănculescu. Secretarul de cabinet Constantin Manea a declarat că a luat legătura cu generalul şi acesta i-a spus că nu poate veni fiindcă are piciorul în ghips, iar când i-a comunicat acest lucru lui Ceauşescu, acesta a ţipat: „Cu picioarele rupte să vină şi să vină în cinci minute! Să nu se joace, că-l aduc arestat!”. Într-un sfert de oră, Stănculescu s-a conformat şi a venit la Palat. Generalul Stănculescu povesteşte: „Am intrat în Cabinetul 1 în holul din faţă. Pe parcurs, pe coridoare, erau cam cincizeci de persoane cu automate. M-am dus la Ceauşescu la birou. Ceauşescu m-a întrebat ce am păţit la picior. Mi-a spus să iau comanda Armatei, să întărim dispozitivul şi să apărăm sediul CC”. Ceauşescu este informat că muncitorii de la Turbomecanica, din Militari, de la Uzinele 23 August şi alte uzine mari din Bucureşti se îndreaptă spre CC.
La ora 10.50 este difuzat la televiziune, Decretul privind introducerea stării de necesitate în întreaga ţară, care menţiona: „Având în vedere încălcarea gravă a ordinii publice prin acte teroriste, de vandalism şi de distrugere a unor bunuri obsteşti, se instituie stare de necesitate în întreaga ţară.” Pe timpul stării de necesitate se interziceau orice întruniri publice precum şi circulaţia în grupuri mai mari de cinci persoane; se interzicea circulaţia în timpul nopţii începând cu ora 23.00, cu excepţia persoanelor care lucrau în schimbul de noapte; întreaga populaţie a ţării era obligată să respecte cu stricteţe legile ţării, ordinea şi liniştea publică, să apere bunurile obsteşti, să participe activ la înfăptuirea normală a activităţii economico-sociale, etc.
Stănculescu, cum preia comanda Armatei, emite primul ordin ca trupele să se întoarcă în cazărmi. Vasile Milea dăduse ordin ca unităţile din Bucureşti şi din jurul Capitalei să scoată trupele, tancurile şi TAB-urile din cazărmi şi să se îndrepte spre centrul capitalei. Ceauşescu i-a ordonat lui Stănculescu: „Mergi şi opriţi manifestanţii!”. Generalul, cum preia comanda armatei, neascultând ordinele lui Ceauşescu, emite ordinul ca trupele să se întoarcă în cazărmi, iar dacă se întâlnesc cu manifestanţii să fraternizeze cu ei. Este momentul în care civilii se urcă pe tancuri şi strigă: „Armata e cu noi!”. Stănculescu trimite spre cazărmi inclusiv TAB-urile din Piaţa Palatului, în timp ce grupa operativă cerea să vină TAB-urile la Palat. De la 10.07 până la 10.40 Stănculescu repetă ordinul de întoarcere în cazărmi. Aşa s-a putut intra în piaţă şi în scurt timp aceasta a fost plină de revoluţionari.
Ceauşescu ceruse de trei ori să părăsească clădirea în care se afla. Prima variantă a fost să fie scos prin subsol, însă cei de la Direcţia a V-a au spus că traseul nu este operaţional. A cerut apoi să i se organizeze evacuarea cu forţe militare. În piaţă ar fi trebuit să fie TAB-urile, dar acestea au fost trimise de Stănculescu spre cazarmă. Procedura era ca Ceauşescu să iasă direct de pe uşa CC în TAB şi să plece în forţă, trăgând foc, chiar omorând oameni. Cu TAB-urile aveau de gând să ajungă la Snagov. Stănculescu a propus a treia variantă, plecarea cu elicopterul şi Ceauşescu a fost de acord.
După ora 11.00, Ceauşescu constată că ordinele date de el sunt executate exact pe dos. În loc ca Piaţa Palatului să se golească de manifestanţi ea se umple. În loc ca trupele să vină în centrul capitalei, ele sunt retrase în cazărmi. Ceauşescu constată că nu mai conduce el, ci altcineva. De aceea, disperat, apelează la „arma populară” şi încearcă să se adreseze mulţimii, aşa cum a facut şi în 1968 când trupele Sovietice au întrat în Cehoslovacia. Îşi face curaj, uitând că la acelaşi balcon fusese huiduit cu o zi în urmă. Staţiile nu mai mergeau. A chemat aghiotantul să-i facă rost de o portavoce. Au ieşit la balcon Ceauşescu, Bobu şi Dăscălescu. Elena Ceauşescu a rămas în birou, după perdea, să vadă ce se întâmplă pe balcon. Din balcon Ceauşescu a reuşit să spună: „Tovaraşi! Mergeţi la casele voastre. S-a pregătit o lovitură de Stat, dar vom restabili ordinea. Acum plecaţi la casele voastre! Este o încercare de lovitură de Stat!” cu o voce tremurândă şi cu o faţă pe care se citea frica. Ceauşescu nici nu a terminat, că au şi început să zboare pietre către el. Nu au fost loviţi nici el nici ceilalţi, dar una dintre pietre a spart geamul şi a căzut în birou, pe masă. Speriată, Elena a strigat: „Nicule, Nicule, hai!“.
Zborul cu Nicolae şi Elena Ceauşescu de pe sediul Comitetului Central
După ordinele curajoase ale lui Stănculescu, securitatea a început să slăbească şi ea paza sediului. Generalul Vlad, şeful Securităţii, dă ordin de deschidere a uşilor din Palat, astfel că manifestanţii au putut intra. Ceauşescu devine prizonier în Comitetul Central. Singura soluţie rămâne evacuarea aeriană, organizată de Stănculescu. Astfel, din ordinul lui, începând cu orele 11.33 - 11.35 au fost ridicate în aer 4 elicoptere. Deplasarea elicopterelor pe traseu s-a făcut separat, urmând ca unul dintre acestea să aterizeze în Piaţa Palatului pentru a lua la bord cuplul prezidenţial. A ajuns primul în zona fostului C.C. al P.C.R., elicopterul al cărui comandant de echipaj era lt. col. Maluţan Vasile. Acesta a raportat conducătorului de zbor că aterizarea în Piaţa Palatului este imposibilă, datorită mulţimii adunate în acea zonă. Ca atare, elicopterul a zburat deasupra locului circa 10 minute, după care a primit ordin să aterizeze singur pe clădirea fostului C.C., iar celelalte trei elicoptere să execute zbor în zona Aeroportului Băneasa. Ceauşeştii sunt sfătuiţi să urce pe terasă că-i aşteaptă elicopterul. Liftul cu care au urcat de la etajul unu la etajul şase, s-a blocat cu două palme înaintea destinaţiei. Însoţitorii au crezut că este mâna revoluţionarilor, însă unii martori au spus că, de emoţie, Elena Ceauşescu a lovit uşa liftului cu piciorul. Aghiotantul lui Ceauşescu, maiorul Raţ, la ordinul lui Ceauşescu, a spart geamul liftului cu patul automatului, după care i-a ajutat pe toţi să iasă din lift. Pe terasă i-a aşteptat Stănculescu, care i-a dus la elicopter, pilotat de echipajul compus din colonel Vasile Maluţan - comandant de echipaj, maior Mihai Ştefan - pilot şi m.m. Drăgoi Stelian - mecanic de bord, în care au urcat Nicolae Ceauşescu, Elena Ceauşescu, Manea Mănescu, Emil Bobu, Florian Raţ - aghiotant şi Marian Rusu-aghiotant.
Elicopterul a decolat la ora 12.09. Cei trei membri ai echipajului şi-au demonstrat măiestria atunci când au fost nevoiţi să ridice aparatul de zbor de pe clădire, în condiţiile în care acesta era supraîncărcat. Ceauşescu se afla în spatele lui Mihai Ştefan, ţinându-l practic în braţe pe mecanicul de bord Drăgoi, iar alături de el se afla Elena. Pe cele trei locuri din spate se aşezaseră înghesuite patru persoane: vestitul Emil Bobu, membru al C.C., „mâna dreaptă“ a lui Ceauşescu, Manea Mănescu, membru al CC, viceprim-ministru, precum şi aghiotanţii înarmaţi ai familiei Ceauşescu, ofiţerii de securitate Marian Rusu şi Florian Raţ.
VA URMA
Notă
Acest articol este fragment din cartea „Ultimul zbor cu soții Ceaușescu", scrisă de cdor(r) Alexandru Popa, unul din piloții echipajului elicopterului care a transportat trupurile inerte ale soților Ceaușescu de la Târgoviște la București, în data de 25 Decembrie 1989, Ziua Sfântă de Crăciun. Cei interesați, pot afla informații despre această carte la numărul de telefon 0745.114.431
cdor(r) Alexandru Popa