Nicidecum egali în faţa sorţii, unii se nasc... vulpi, alţii... urşi tocmai buni de păcălit. Astfel se explică faptul că roşcovanele cumetre firoscoase fac ce fac, dreg ce dreg şi, la intervale electorale, democratic, îi trimit pe ditamai urşii la foşgăitoarele bălţi naţionale. Să-şi prindă cozile în copci de gheaţă după peşte şi să rămână înghiţind în sec văzând doar cum se ghiftuiesc şiretele profitoare, scobindu-se tacticoase apoi cu oscioarele între măsele.
Nu vă place varianta cu urşi? Fie... Avem de unde alege. S-o luăm de la capăt : Unii se nasc... vulpi, alţii sunt... fraţi cu ţăranul din poveste, cu căruţa doldora de peşti. Habar n-au bieţii oameni, convinşi că vor avea o viaţă îndestulată şi blănuri de vulpi totodată, că peştele nu este pentru cine pescuieşte, ci pentru cine se dovedeşte mai politruc.
Dacă nu vă place varianta cu peşti, poate preferaţi... lactatele. Şi atunci vom spune: Unii se nasc... vulpi, iar alţii... înaripaţi, în pom, cu caşcavalul în cioc, tocmai buni de păcălit că sunt frumoşi, maiestuoşi, că au glas divin, bieţi naivi duşi de nas pentru... un caş.
„De la fiecare după... gust, fiecăruia după... aranjamente” sau „Unde dai şi unde crapă”... „Ce alegi şi ce culegi”... „Ce peţeşti şi cu ce te pricopseşti”..., oricum ai spune-o, socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg, şi pace! Poţi să juri că ai cumpărat bulbi de crini regali şi, când colo, te alegi cu scaieţi ţepoşi. Sau iei pere şi te trezeşti cu... mere din care ies obraznici nişte viermişori anglofoni care te sfătuiesc profesionist să-ţi păstrezi calmul, să închizi ochii şi să muşti cu încredere. Şi grădinăritul a devenit imprevizibil şi nicidecum nu mai e valabilă zicala cum că vei culege ce ai semănat. Vorba pildelor sfinte, cineva vine pe furiş şi seamănă în ogorul tău cine ştie ce bălării!
Şi dacă nu vă place partea asta cu agricultura, horticultura şi pomicultura, rămânem tot la fabule cu simpaticele noastre necuvântătoare. Oare nu semănăm noi, aşa, la intervale electorale, cu berzele invitate la ospăţ de gazda-vulpe? Nu primim noi toate bunătăţile promise, tot ce ne doreşte inima, pe o farfurie din care, orice am face, nu putem mânca?
Doar că fabula aceasta, spre deosebire de celelalte care par a fi scrise de vulpea însăşi, are o urmare („După faptă şi răsplată!). La rândul ei, cumătra cea şireată, găzduită de barză, trebuie să-şi mănânce bunătăţile... dintr-un clondir lung, din care nu poate să se aleagă decât cu... mirosul. (Aviz vulpilor!) Vorba latinului (Horaţiu): Quid rides? De te fabula narratur!(De ce râzi? Despre tine este vorba!)
Prof. Ioana Luminiţa Ungureanu