M-am mutat din Bucureşti în Otopeni în mai 2013. În Bucureşti am locuit într-o zonă foarte frumoasă între două parcuri, Tineretului şi Carol.
Primul lucru care m-a mirat după ce m-am mutat a fost liniştea. Locuind aproape de intersecţia de la staţia de metrou Tineretului, treceau permanent tramvaie, maşini, ambulanţe, etc. Aici, în Otopeni, pe Calea Bucureştilor era prea linişte. Mi-a trebuit un timp să mă pot obişnui cu această linişte, fără claxoane, frâne, fără zumzetul oamenilor, unii mai nervoşi ca într-un oraş suprapopulat ca Bucureştiul.
Al doilea lucru care m-a mirat enorm, a fost traficul. Oamenii din Otopeni conduc încet, dau prioritate pietonilor (e foarte adevărat că există limitatoare de viteză, foarte bine plasate în opinia mea) dar te lasă să ieşi de pe străduţele laterale în şoseaua centrală, fără să te claxoneze şi fără agresivitatea la volan cu care am trăit în Bucureşti. Şi acum le povestesc colegilor mei de serviciu de la Prima TV ce mare este diferenţa între felul în care se desfăşoară traficul în Bucureşti, faţă de Otopeni.
Încă un stres eliminat a fost cel al locului de parcare. Incredibil, în Bucureşti deşi plăteam locul de parcare, cel puţin de 2-3 ori pe săptămână îl găseam ocupat! Acum vin acasă relaxat, fără să mă gândesc că îmi găsesc locul ocupat şi nu am unde să las maşina! Întotdeauna lângă blocul în care locuiesc sunt 8-10 locuri libere de parcare. Poate pentru cei care citesc aceste rânduri e absurd să ţi se strângă stomacul când te apropii de casă cu temerea că locul unde parchezi este ocupat şi tu eşti nevoit să îl ocupi pe al vecinului, care dacă va ajunge târziu acasă, va parca pe bulevard. Dar asta e viaţa în Bucureştiul în care m-am născut şi am crescut până să mă mut aici!
Fiind fost sportiv de performanţă, am evident o bicicletă şi chiar şi role, cu care m-am plimbat prima dată vara trecută prin întreg Otopeniul, admirând casele dar şi străzile late, unde poţi să fii biciclist, roller sau pur şi simplu pieton, fără să rişti să te accidenteze vreo maşină. Infrastructura bine sistematizată a acestui frumos oraş a fost bine gândită, străzile late dintre case şi blocuri, permit atât accesul lejer al bicicletelor cât şi al maşinilor, încă un plus faţă de Bucureşti! Practic te poţi mişca în aer liber ca într-un parc, fără să îţi faci probleme de trafic!
Nu vreau să las la sfârşit CURĂŢENIA oraşului! Am rămas plăcut impresionat că până şi pe cele mai mici străduţe este curat, nu este praf şi sunt coşuri de gunoi peste tot! În această iarnă, primăria a trimis utilaje până la intrarea în blocul unde locuiesc ZILNIC să cureţe zăpada şi să facă pârtii de acces. Poate pentru mine care sunt tânăr, nu e un efort să dau la lopată, însă asta arată respectul pentru oamenii în vârstă, care din păcate, acum la apusul vieţii, nu mai au puterea să deszăpezească!
Locuitorii Otopeniului probabil văd la tv că zilnic peste 1000 de bucureşteni sunt muşcaţi de câini. Ei, iată că în Otopeni nu sunt câini deloc pe străzi! Poţi să te plimbi cu bicicleta, să faci jogging relaxat, că nu sare nici un câine să te muşte! Încă nu mă pot obişnui să merg cu bicicleta fără teama că de sub o maşină va sări un câine să mă muşte! Aşa am crescut în Bucureşti şi mă dezobişnuiesc greu după zeci de ani de atenţie la câini! Acesta aş vrea să fie un exemplu pentru primăria Bucureştiului, dacă nu ştiu să administreze problema câinilor maidanezi, să vină să facă un curs de specializare la primăria Otopeni!
Nu aş vrea să uit oamenii, mai gospodari, cu mult bun simţ, mai uniţi şi mai solidari decât în imensa capitală. Brusc m-am schimbat, am devenit mai calm, nu mă mai enervez la volan, vin acasă relaxat pentru că ştiu că nimeni nu-mi ocupă locul de parcare, apoi mă plimb încet prin parcul de lângă primărie şi respir aerul curat de Otopeni. Un Otopeni în care viaţa e mult mai frumoasă, mai liniștită, mai curată şi mai lipsită de stresul în care am trăit 40 de ani în Bucureşti!
Ca sportiv am fost în toată ţara la competiţii, am văzut diverse oraşe din Banat, Maramureş, Moldova, Oltenia sau Dobrogea, însă acum pot să spun că după o vară, o toamnă, o iarnă şi o primăvară trăite aici, m-am îndrăgostit de Otopeni!
Prof. Cristian Neagu