Stabilirea locului și a membrilor plutonului de execuție
În timp ce se organiza desfășurarea procesului în clădire, generalul Stănculescu i-a convocat pe cei opt parașutiști și le-a zis: „Ați venit cu mine și deci, sunteți la ordinele mele. Executați numai ceea ce vă ordon eu!” apoi i-a întrebat cine-i cel mai mare în grad și a ieșit în față căpitanul Ionel. Iată ce a relatat acesta: „Stănculescu l-a chemat pe comandantul unității, colonelul Chemenici și toți trei am ieșit în curte. Colonelul se tot uita în dreapta și-n stânga, pentru a alege locul execuției. «Am putea acolo în spatele cazărmii, spre gardul dinspre poziția de tragere» a propus colonelul. «E prea departe» a răspuns generalul. «Atunci, acolo între barăci, unde sunt piloții». Generalul refuză iarăși propunerea, apoi indică el un loc anume, arătându-l cu degetul. «Acolo. E aproape și ferit de priviri indiscrete» și colonelul încuviință. Apoi, căpitanul Ionel relatează că generalul l-a luat de-o parte, și i-a spus: „Dacă Tribunalul Militar îi va condamna la moarte, îi vom executa aici. Vor fi împușcați, deci, și doar în voi am încredere. Am nevoie de trei voluntari care să execute sentința. Care să fie aștia, căpitane Ionel?” După ce i-a prezentat numele celor trei, generalul l-a mai întrebat: „Căpitane, sunteți în stare să executați acest ordin?” și Ionel zice că a răspuns: „Da”. Apoi, generalul le-ar fi zis celor trei: „Să nu vă lăsați impresionați, fiindcă nu mai sunt ceea ce se cred ei, fiindcă au fost destituiți și ca atare, acum, sunt ca oamenii de rând, fără funcții și titluri...”
După procesul, care a durat aproximativ o oră şi 45 minute, am văzut când au ieşit din clădire Nicolae Ceauşescu iar în urma lui, Elena Ceauşescu, legaţi cu mâinile la spate şi încadraţi, fiecare, de câte doi subofiţeri paraşutişti înarmaţi. Eu eram la 25 de metri de acel imobil, lângă elicopter şi am auzit cum Ceauşescu a început să strige: „Trăiască România Socialistă! - Trăiască România liberă și independentă! - Moarte trădătorilor!”, în timp ce erau duşi spre locul execuţiei, acesta fiind latura mică a acelei clădiri în formă de L. Se auzea şi vocea Elenei Ceauşescu, dar nu am înţeles ce spunea, fiind acoperită de glasul soţului ei. Am văzut cum subofiţerii care-i încadrau i-au pus cu spatele la zid, s-au retras la 3-5 metri şi au început să tragă în ei, fără niciun ordin, cu pistolul mitralieră pus pe foc automat. Aceste momente, când au fost scoși Nicolae și Elena Ceaușescu din clădire, ducerea lor la locul execuției, strigătul acelor lozinci patriotice și împușcarea lor, nu au fost filmate de cameramanul colonel Baiu, deoarece, a spus el, se terminase banda din aparatul de filmat și exact în minutele acelea a schimbat-o. Când a apărut el, a reușit să prindă fumul care ieșea din beton și peretele clădirii, provenit în urma celor peste o sută de cartușe trase și, ca să se poată apropia de cadavre, a strigat: „Nu mai trage nimeni!” fiindu-i frică să nu fie și el împușcat. Când i-am văzut ieșind din clădire pe soții Ceaușescu, eu am crezut că vor fi aduși, vii, la elicopter și îi vom duce la București. Noi, piloții, nu am fost informați de hotărârea luată de generalul Stănculescu împreună cu Ion Iliescu, generalul Militaru si Gelu Voican Voiculescu, înainte de a pleca de la București, ca Nicolae și Elena Ceaușescu să fie judecați și executați printr-un simulacru de proces, la zidul cazărmii din Târgoviște. Văzând comportarea soților Ceaușescu pe timpul desfășurării procesului, apoi, ce spuneau când au fost legați la mâini și pe drumul spre zidul morții, nici Gelu Voican Voiculescu nu s-a putut abține să nu afirme: „A fost împușcată dragostea a doi oameni, care s-au iubit toată viața!”
Din discuțiile purtate de Stănculescu cu parașutiștii și cu comandantul unității, reiese clar faptul că generalul venise la Târgoviște cu lecția învățată, hotărâtă de la București în cele mai mici detalii: Nicolae și Elena Ceaușescu să fie judecați și indiferent de rezultatul procesului, să fie osândiți la moarte și sentința să se execute pe loc. Filmul derulării evenimentelor, de la aterizare pe platoul unității, ne-a bulversat pe toți, cu excepția regizorilor care au planificat filmul: Stănculescu, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Magureanu și, poate, completul de judecată.
Atunci, generalul Stănculescu era regizorul și noi ceilalți, actorii. S-a realizat un film, fără ca actorii să fie informați din timp, fiindcă regizorii știau că dacă le-ar da actorilor rolurile mai repede nu s-ar fi desfășurat la fel filmul, unii actori ar fi refuzat să joace. Nicolae și Elena Ceaușescu au fost judecați și executați prin sentința Tribunalului Militar Excepțional înființat print-un decret al CFSN, semnat de Ion Iliescu, pe 24 decembrie 1989.
Iată ce i-a povestit generalul Stănculescu lui Alexandru Stoenescu, (În sfârșit adevărul) despre ordinul de lichidare a Ceaușeștilor: „Cei din grupul Iliescu mi-au spus că trebuie organizat un proces care să închidă epoca Ceaușeștilor definitiv”. „Da, și ce facem mai departe?”, întreb eu. „Păi, uite, ia legătura cu Procuratura, cu Justiția!” I-am întrebat: „Cum finalizăm judecata? Îi băgăm la pușcărie sau îi terminăm?” Cred că a răspuns fiecare: Gelu Voican Voiculescu a fost pentru suprimare, Militaru, da, Silviu Brucan la fel, Ion Iliescu a fost mai ezitant. Brucan a și spus: „Ideea este bună, așa trebuie făcut. Orice revoluție trebuie să ia capul șefului statului. Dacă Ceaușescu rămâne ca monument în memoria oamenilor, s-ar putea să le pară rău la un moment dat și să se întoarcă împotriva noastră.”
VA URMA
Notă
Acest articol este fragment din cartea „Ultimul zbor cu soții Ceaușescu", scrisă de cdor(r) Alexandru Popa, unul din piloții echipajului elicopterului care a transportat trupurile inerte ale soților Ceaușescu de la Târgoviște la București, în data de 25 Decembrie 1989, Ziua Sfântă de Crăciun. Cei interesați, pot afla informații despre această carte la numărul de telefon 0745.114.431
Text: cdor(r) Alexandru Popa