Sunt mesaje pe care, odată ce le-ai primit, trebuie să le trimiţi mai departe… Cum este cel de mai jos.
Anne Graham, fiica marelui evanghelist nonagenar Billy Graham, se afla la o emisiune americană de televiziune -Early Show- şi, referitor la atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, a trebuit să răspundă la următoarea întrebare:
Cum a lăsat Bunul Dumnezeu să se întâmple aşa ceva şi să privească nepăsător această catastrofă de pe pământul Americii?
Anne Graham, după ce a meditate câteva clipe, a dat următorul răspuns:
Şi eu mi-am pus deseori această întrebare şi am găsit următoarele răspunsuri…Cred, nu cred, ci sunt profund convinsă că Dumnezeu a fost şi rămâne adânc întristat de aceasta, la fel ca şi noi, numai că noi, de ani de zile, Îi poruncim să iasă din vieţile noastre, din guvernul şi din şcolile noastre, că ne descurcăm şi singuri, fără ajutorul Lui… Şi fiind El un adevărat gentleman, cred că pur şi simplu S-a dat, calm, la o parte…
Cum de mai îndrăznim noi oare să-I cerem binecuvântarea, mila şi protecţia Sa, dacă Îi cerem să ne lase în pace? (În lumina recentelor evenimente, fiind vorba de atacuri teroriste, atacuri armate în şcoli etc.)
Cred că totul a început când Madeleine Murray O'Hare (doamna care a cerut ca America să devină o ţară atee şi care a fost ucisă, iar corpul ei a fost găsit recent) a afirmat că nu dorea niciun fel de rugăciuni în şcolile noastre, iar noi am spus OK. Cererea ei a fost aprobată şi a devenit lege obligatorie în SUA..
Apoi, cineva a spus că mai bine nu am citi Biblia în şcoli (Biblia care spune să nu ucizi, să nu furi, şi să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi), iar noi am spus OK…
Apoi, dr. Benjamin Spock a spus că nu ar trebui să ne pedepsim copiii atunci când se poartă urât, pentru că aceasta le-ar afecta mica lor personalitate şi stima de sine. Iar noi am spus OK.
Apoi, altcineva a spus că profesorii şi diriginţii nu ar trebui să îi disciplineze pe copii atunci când greşesc. Iar conducătorii de şcoli au spus că nu au nevoie de publicitate proastă şi în niciun caz de procese. (Totuşi, există o mare diferenţă între a disciplina şi a atinge, a bate, a plesni, a lovi, a umili etc.) Iar noi am spus OK.
Apoi, unii dintre aleşii noştri de vârf au spus că nu contează ceea ce fac în viaţa lor privată atâta timp cât îşi fac treaba la slujbă. OK, a spus fiecare dintre noi, mie nu-mi pasă ceea ce face altcineva, inclusiv preşedintele, în viaţa privată, atâta timp cât am o slujbă, şi economia merge bine.
Apoi, nişte libertini au cerut să tipărim cât mai multe reviste cu femei goale, în semn de respect şi apreciere a frumuseţii feminine… Iar noi am spus OK.
Apoi altcineva a împins acea apreciere un pas mai departe, publicând fotografii cu copii goi şi încă afişându-le pe internet. Iar noi am spus OK, au dreptul la liberă exprimare.
Apoi industria show-businessului a spus: hai să facem show-uri TV şi filme care să promoveze îndepărtarea de Dumnezeu, violenţa şi sexul ilicit, să înregistrăm melodii care să încurajeze violurile, drogurile, crimele, sinuciderea şi temele satanice. Iar noi am spus OK, nu este decât amuzament, nu are efecte adverse şi oricum nu îl ia nimeni în serios, aşa că totul a mers înainte.
Iar acum ne întrebăm speriaţi de ce copiii noştri nu au conştiinţă, de ce nu disting binele de rău, de ce nu îi deranjează să ucidă pe străini, pe colegii de clasă sau pe ei înşişi. Probabil că, dacă ne-am gândi mai mult, ne-am da seama de ce. Cred că totul se reduce la faptul că ceea ce vei semăna, aceea vei şi culege.
Noi Îi spunem lui Dumnezeu: Dragă Doamne, de ce nu ai salvat-o pe fetiţa ucisă în clasă? Iar Dumnezeu răspunde: Dragul meu, Eu am fost alungat din şcoli, nu puteam fi acolo!
E ciudat cum oamenii Îl dispreţuiesc pe Dumnezeu şi apoi se întreabă cu naivitate de ce totul merge tot mai prost.
Este ciudat cum de credem tot ceea ce scriu ziarele, dar noi ne îndoim de ceea ce spune Biblia.
Este ciudat cum de toţi oamenii vor să meargă în ceruri, deşi nu cred, nu gândesc şi nu spun sau nu fac nimic din ceea ce scrie în Biblie.
Este ciudat cum de unii pot spune: Da, eu cred în Dumezeu şi, de fapt, îl urmează pe Satana care, la rândul lui, crede şi el în Dumnezeu…
Este,în sfârşit, ciudat cum poate fi cineva atât de înflăcărat de dragoste pentru Hristos,fiind în acelaşi timp un creştin invizibil în timpul săptămânii…
P.S. Acest răspuns nu necesită comentarii, ci doar reflecție...
Prof. Ioana Luminiţa Ungureanu