Martor ocular la primul bombardament 4 aprile 1944 asupra Bucureştilor. E primăvară în case, focurile s-au stins, prăvăliile se deschid în fiecare dimineaţă, peste trotuare uşor calde, uscate, alunecă femei, invalizi în haine militare, bărbaţi cu pălării moi, necombatanţi.
Teatrul de revistă „Savoy” îşi prezenta seară de seară spectacolele, barurile de noapte cu fete şi orchestre. Bombardierele vin începând cu primele zile din luna aprilie 1944. Undeva la 8500m apar câteva avioane ale escadrilei „60 Recunoaştere a Forţei a 15 a”. USAAF execută fotografierea aeriană a obiectivelor româneşti, suprafaţa cuprinsă între Chitila şi Gara de Nord. Cronometrele indică orele 11.30 (3 aprilie 1944), lumea le privea crezând că sunt avioane de şcoală. A doua zi pe 4 aprilie „Wing 47” (Escadra 47) cu grupurile 376, 449, 451 şi 98 decolează de pe aerodroamele din San Pancrazio, Grottaglie, Brindisi, având ca obiectiv de zbor România -Bucureşti şi ca obiectiv de atac- Gara de Nord şi triajul. La ora 10.30 decolarea a decurs repede, avioane “B-24 Liberator” zboară peste Bari, Adriatica, deasupra Albaniei, Iugoslaviei, peste Kraljevo şi ies la Vidin, Caracal, Roşiori de Vede, 115 grade pe rozeta compaselor de bord.
Cele 170 de bombardiere la 7000m înălţime la orele 13:45 deasupra Gării de Nord deschid trapele de bombe. Escadrilele româneşti din apărare le întâmpină cu foc, având astfel loc lupte grele aeriene. Grupul român 6, 7, 9 Vânătoare, IAR-80 şi Messerschmitturile 109-G doboară multe bombardiere. Pe 5 aprilie se răzbună şi vin cu Escadra 2 (Fortăreţe zburătoare B 17, Flying Fortress) să bombardeze triajul Ploieşti şi rafinăriile Astra, Orion, Columbia şi Standard aruncând câte 10-12 bombe explozive şi incendioase. Misiunea lor a pierdut 11 aparate, grupul român 7 vânătoare are 3 victorii prin lt. Bătrânu, adj. Florea şi slt. Șandru. Bombardierele fac o pauză până pe 15 aprilie. Aceste bombardiere aveau motoare, Wright Cyclone, elici Hamilton, ture Emerson, fuselaje uzinate la San Diego, oţel de Pittsburgh al bombelor, băieţi americani care se trezeau peste noapte locotenenţi, sublocotenenţi, sergenţi, naviganţi, etc. Ei se năpustesc spre o vale străină lor, Valea Prahovei şi tot aşa până la 23 august 1944 se abat neîntrerupt asupra României - ziua americani, noaptea englezi şi canadieni care mitraliau trenuri, populaţie civilă fără apărare. Aviatori români au luptat cu toate tipurile de avioane, afară de cele japoneze, remarcându-se îndeosebi căpitanul Bâzu Cantacuzino, lt. Agarici, cpt. Şerbănescu, lt. av. Mircea Bădulescu pilot şi comandant de Stukas (bomardament în picaj), adj. şef Negoiță (pilot pe JU-52).
La Piestany (Cehia), de ziua victoriei-9 mai 1945, băieţii aviatori au ieşit în oraş, era o notă de veselie, în parc cânta muzica militară, iar la o terasă cânta o orchestră de fete muzică tinerească. La 23 octombrie se sărbătoreşte Ziua armatei, atunci când armata română a eliberat ultima palmă de pământ a oraşului de graniţă Carei, acolo realizându-se un monument în cinstea ostaşilor căzuţi pentru eliberare. Tot pe 25 octombrie serbându-se şi ziua de naştere a regelui Mihai I (1921).
La 26 august 1944 a fost bombardat Otopeniul, marcajul făcut deasupra aeroportului militar fiind împins de vânt asupra localităţii.
România a fost a patra ţară care a luptat efectiv, dar nu i s-a acordat statutul de ţară cobeligerantă.
Glorie armatei române şi recunoştinţă celor care au căzut în luptă, atât pe teritoriul ţării, cât şi în afara graniţelor: Cehoslovacia, Ungaria, Austria, etc.
Text: ofiţer (rez.) Papa Floricel