Când sunt copiii noştri mici
Noi pentru ei suntem TĂTICI
Ce gingaş e, şi sună bine:
TĂTICULE, mi-e dor de tine
Dar anii trec şi deodată
Tu nu mai eşti TĂTIC, ci TATĂ
Dar şi aşa tot sună bine
TATĂ, …îmi este dor de tine
Copiii cresc, nu te mai plac
Din TATĂ, tu devii BABAC
Şi vorba sună trist şi gol
BABACULE, …mai dă-mi un pol
Eh, viaţa e un foc de paie
Şi vrei nu vrei, ajungi TATAIE
Iar vorba ta, în râs e luată:
TATAIE, …ia mai las-o baltă…
Şi-n anii care-ţi mai rămân
Te vor numi doar ĂL BĂTRÂN
Oh, vorba lor te năuceşte:
Bătrâne, …ce-ţi mai trebuieşte?
Copile, tu să ai ştiinţă
Am fost un tată cu credinţă
Şi din puţin, de-a fost să fie
Eu am răbdat, şi ţi-am dat ţie
Dar fă-mi, te rog, o bucurie
La cimitir, de vii la mine
Să-mi zici ca în copilărie
TĂTICULE, mi-e dor de tine…
Autor necunoscut