De o perioadă bună de timp, de aproximativ patru, cinci ani, se derulează în jurul nostru, peste tot, pe toate canalele mass - media, un amplu proces de tabloidizare. Este bine gândit şi atent aşezat în "tipare". Ne pune pe gânduri tot acest fenomen care duce în final la degradarea morală, socială şi intelectuală a poporului român. Bunul simţ, buna creştere, respectul pentru cei din jur şi comportamentul civilizat au dispărut.
Mi-aduc aminte că la noi la ţară eram educaţi de mici în familie, să fim politicoşi, cinstiţi şi corecţi, când ieşim pe stradă să-i salutăm pe cei cu care ne întâlnim, să ne respectăm familia, dascălii, colegii şi prietenii. De ce atunci se putea, iar acum, nu? Pentru că dacă ne uităm pe canalele de televiziune, constatăm că suntem introduşi perfid şi cinic într-o lume plină de morţi, de sinucideri, de divorţuri, de violuri, de crime, de accidente rutiere, de scandaluri de familie, bârfe, fiţe, de aşa-zise vedete, filme ale unor "familii" care îşi arată dormitorul şi bucătăria.
Toate acestea sunt materia primă pentru realizatorii emisiunilor respective şi bineînţeles "hrana" telespectatorilor noştri. Te uiţi şi te minunezi! Nu mai înţelegi nimic şi astfel năucit de ce auzi şi ce vezi, devii prizonierul stărilor create de "Ei". Devenim fără voinţa noastră personajele unui film thriller. Oare cine este producătorul, regizorul şi scenaristul acestui film?
Talk-show-uri cu domni şi doamne, cu cuconeturi şi fătuce, cu politicieni cu opt clase şi facultate la fără frecvenţă, se bate apa în piuă, se spun prostii, se vorbeşte de dragul vorbelor şi imaginii, pentru ca într-un final, nimeni să nu spună şi să nu facă nimic. Se repetă subiectele la infinit dintr-o emisiune în alta, de la o televiziune la alta, iar oamenii aşteaptă o rezolvare, o speranţă. Mediocritate, obrăznicie, răutate, poale în cap precum ţaţele; toate aceste lucruri ne sunt servite elegant, ambalate de toate televiziunile. Unele din personajele mai sus prezentate devin şi "voci ale naţiunii" şi ne explică ei cu gramatica şi educaţia lor precară cum trebuie să ne comportăm în U.E. Toate acestea de dragul audienţei care a stârnit în rândul realizatorilor TV o isterie şi lăcomie de nedescris, iar noi toţi suntem victimele acestui sistem creat.
Dezinformări, manipulări, intoxicări cu tot felul de informaţii, sunt unele televiziuni cu unii iar celelalte cu alţii, fiecare minte si dezinformează ca să-și apere zonele şi interesele, un război cumplit s-a declanşat între aceste două tabere, victime colaterale cu grămada; pentru ce toată această izbucnire de venin şi perfidie, oare unde ne oprim?
Te uiţi şi te minunezi!
Doamne fereşte să fii normal şi să faci şi performanţă într-un anumit domeniu, că apar mulţi alţii pe care nici nu-i cunoşti, care-ţi cotrobăie “cu bucurie” prin viaţă, prin intimitate, prin pasiuni, prin prietenii, îţi şantajează sufletul şi conştiinţa pentru că aşa sunt ei şcoliţi, şi astfel te “ajută” să-ţi pierzi curajul, încrederea, credinţa în ceea ce vrei să realizezi. Şi uite-aşa se construieşte cu bune intenţii drumul către o nouă societate.
Se proiectează un film care se numeşte “Imbecilizarea poporului român” chiar dacă acesta nu-l doreşte. Am dreptul să fiu îngrijorat de ce se întâmplă în jurul nostru; n-am fost şi nu voi fi niciodată indiferent față de vieţile şi problemele oamenilor.
Dragii mei din mass-media, din lumea politică, din cei care sunt lideri de opinie în anumite domenii, nu credeţi că ar trebui să luăm o pauză pentru vindecarea conştiinţelor şi sufletelor, nu credeţi că avem nevoie de un pic de aer? Haideţi să lăsăm departe pentru o perioadă de timp ratingul și imaginea, să încheiem un armistiţiu şi să începem să construim și să trăim normal. Lăsaţi-ne să devenim măcar pentru o clipă romantici, să vedem un film bun, să ascultăm o muzică să ne mângâie sufletul, o piesă de teatru bună, să iubim ce este frumos, să iubim foşnetul frunzelor, ciripitul păsărilor, parfumul florilor, să ne bucurăm de clipa pe care o trăim ca şi când ar fi ultima.
Revoluţia bunului simţ trebuie să înceapă!
Vă spun “La bună vedere” şi nu “Adio!”
Text: Gheorghe Constantin Silviu,
Primarul orașului Otopeni