De fiecare dată, Ziua Națională a României e prilej de sărbătoare și comemorare pe tot întinsul țării și sub toate formele cu putință posibile. 1 Decembrie ne reamintește despre o Românie Mare întemeiată pe sacrificii, pe multă trudă si cu o doză rară de curaj. Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 este un act unic și irepetabil, este acel ceas astral de glorie a neamului românesc, ceas în care au reușit să se regăsească împreună toate provinciile românești.
Clipe precum cele de atunci sunt greu de retrăit și contextul epocii este unul greu de înțeles pentru omul zilelor noastre. Cel mai important lucru pe care trebuie să ni-l amintim este faptul că atunci când ne dorim cu ardoare un lucru și când luptăm sincer pentru el, îl putem duce la îndeplinire. Românii de atunci au dovedit cu tărie că posedă conștiință națională și că nimic nu-i poate opri atunci când pornesc la un drum de reconstrucție identitară. Marea Unire a fost un ideal ce a animat generații întregi și în slujba căruia au fost puse uriașe energii omenești, materiale și spirituale încă de dinaintea revoluției de la 1848. Ca atare, generația politică ce a desăvârșit realizarea unității naționale a românilor într-un singur stat, avea să fie denumită „generația idealului național”. Dar această generație a idealului național a angrenat în munca și în acțiunea sa largi mase de români și o întreagă elită națională, pornind cu marii oameni de cultură ai vremii, motivați intens de ideea Unirii și până la simpli țărani. Unirea este rodul unui efort pe care suntem datori să-l rememorăm în fiecare moment al vieții noastre și în față căruia nu putem decât să ne plecăm cu pioșenie capetele.
Actul de la 1 Decembrie a fost un act cu profund caracter democratic, național și reformator, fiind actul ce punea bazele unei națiuni europene demne și puternice, o națiune ce-și desăvârșea lupta pentru unitate, integritate și afirmare națională. Statul național, ideal vechi, are în deplinătatea sa, în situația României, doar 94 de ani, așadar suntem un stat unitar național, antic și străvechi prin rădăcini, tradiție, etnicitate și continuitate, în schimb tânăr prin structură și fond practic. De fapt, ideea națională este o idee modernă, probabil cea mai inspirată formă de afirmare a modernității, fiind naționalitatea!
De aceea cred că federalizarea României ori dispariția statului național, unica formă de organizare statală legitimă și cu adevărat concretă, în baza apartenenței grupurilor la același element de limbă, cultură, tradiție și origine etno-rasială, într-o supă internaționalistă nu ar putea fi altceva decât o reeditare a dogmelor ce au stat la baza regimurilor totalitare. Nu statul național a fost cauza însângerării Europei, ci utopiile de tot felul - colectiviste, marxiste, rasiste, integriste si internaționaliste. Statul național este o pavăză pentru individ și este un organism socio-instituțional bazat pe elemente pragmatice care nu pot fi tăgăduite de nicio formă de corectitudine politică. Federalizarea ar însemna, astăzi pentru noi, dezonorarea mormintelor eroilor noștri, disprețuirea celor care s-au sacrificat pentru înălțătorul ideal al unei Românii Mari, libere, puternice și drepte. Eroii noștri sunt mai presus de orice dilemă teoretică, iar memoria lor nu trebuie întinată sub nicio formă.
Acum, când România se aniversează pe sine, trebuie să ne întoarcem gândul spre acei români de care suntem mândri, acei români care au făcut cinste cu adevărat neamului nostru. Eroii din cele două războaie mondiale și martirii închisorilor comuniste sunt cei pentru care trebuie să avem curajul de a fi mândri că suntem români! Dacă îi vom uita pe eroii noștri vom dispărea ca neam și în veci nu vom mai fi vrednici de amintire!
Cu ocazia zilei de 1 Decembrie toate gândurile mele se îndreaptă spre veteranii de război și foștii deținuți politici! Prin oameni ca voi se naște onoarea generațiilor ce vin! Respect!
Text: Gheorghe Andrei Daniel