Ştiu că ţi-e greu. Te înţeleg. Sincer. Omeneşte. Totuşi, să nu cădem în melodramă, fii demn, doar eşti bărbat, cum ar spune strămoaşa politicienelor noastre de astăzi, Zoe Trahanache. C'est la vie, dura lex... vox populi... Parcă tu nu m-ai îmbătat cu apă rece, nu m-ai pus să alerg după maidanezi cu covrigi în coadă, nu m-ai făcut să cred că totul e un spectacol haios de circ, şi era de fapt, o dramă! Aşa că, respirând aerul cam poluat al democraţiei, îţi spun o dată cu mutarea la care nu cred că te aştepţi: şah! Acum eu fac jocurile. Iar tu, cu o margaretă firavă în mână, înfrigurat, o să numeri petalele una câte una: mă iubeşte... nu mă iubeşte... mă iubeşte... nu mă iubeşte... În vremea asta, dacă faci cumva febră politicianistă, îţi recomand o pastilă efervescentă de paracetamol cu o picătură de conştiinţă.
Nu ghicesc în stele, de aceea nu ştiu dacă tu ştii că eu ştiu ce o să urmeze. O să apari toată ziua bună ziua la tv şi în ziare, o să-mi faci capul calendar cu discursuri principiale, o să-ţi lipeşti poza pe gardul meu, o să-mi plângi înduioşător pe umăr, o să-mi promiţi cu măna pe inimă tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte (dar ştiu că vei face pe niznaiul apoi: Ce spui, fiule? Dar de unde să-ţi dau eu aşa un lucru nemaipomenit?). O să mă priveşti în ochi cu multă înţelegere, îmi vei strânge mâna cu încredere bărbătească. Şi eu o să te las să-mi pupi copiii, să-mi spui că sunt cel mai frumos, cel mai deştept şi atât de necesar în acest moment al vieţii tale. Te voi lăsa să-mi ceri prietenia pe facebook, să mă feliciţi de ziua mea, să-mi spui pe numele de alint ca şi cum ne-am cunoaşte de o viaţă, să mă baţi amical pe umăr, să-mi dai portocale când ne întâlnim la supermarket, să-mi oferi un abonament la spa, să-mi trimiţi prin curier flori, tort şi şampanie.
Fii fără grijă. Te las să-mi perii hainele şi pantofii, să-i pui ventuze bunicului, să-mi duci nevasta la operă, să-mi pui o pilă la bac, să-mi rezolvi problemele financiare, să-mi comanzi cafea cu croissant la micul dejun şi pizza la cină, să-mi duci copiii la Disneyland, să-i faci temele lui ăla micu, să-mi plimbi soacra pe la mall, să-i faci rost de bilet la băi, să-mi cânţi duios la trombon, să mă înveseleşti cu giumbuşlucuri, să-mi cumperi ziarele de dimineaţă şi să-mi aduci papucii, să-mi plimbi căţelul isteric, să-mi hrăneşti pisica mofturoasă şi să-mi distrezi hamsterul depresiv.
Maestre, nu pot să te privez de plăcerea numeroaselor şi măruntelor lucruri care dau sarea şi piperul acestui deja ştiut strategic joc electoral de-a şoarecele şi pisica. Aşa că te voi lăsa să-mi ţii umbră când e soare şi umbrela când plouă, să mă aperi conştiincios de muşte şi ţânţari, să-mi cureți pomii de omizi, să-mi deratizezi subsolul,să-mi oferi limuzina ta în weekend, să-mi citeşti „O mie şi una de nopţi” până adorm.
Parcă te aud că o să-mi spui convingător că pământul nu se învârteşte fără tine, iar eu o să-ţi răspund sentenţios, ca Galilei: E pur si muove! Și totuși, se învârtește!
Text: Prof. Ioana Luminiţa Ungureanu