ROMÂNIA ARE NEVOIE DE PATRIOTISM

   România are nevoie de patriotism mai mult decât orice. Şi spun asta pentru că, în absenţa patriotismului şi în absenţa spiritului de sacrificiu pentru naţiune, nu se poate construi nimic. Nu putem avea nici drumuri, nu putem avea nici şcoli, nu putem avea nici industrie, nu putem avea nici spitale, nu putem avea nici ordine publică şi nici o societate în care justiţia şi drepturile individuale să funcţioneze aşa cum ne dorim.
   În România, astăzi, să vorbeşti de naţiune, să vorbeşti de tradiţie, să vorbeşti de identitate a devenit aproape un tabu. Avem tot felul de indivizi, mulţi din ei plătiţi din afara ţării, oameni care trăiesc din - îmi permit să spun - din comercializarea trădării de ţară şi care, la orice discuţie despre naţiune, patriotism, valori româneşti încep să ridice din umeri şi să acuze de extremism, de şovinism, de xenofobie şi de tot felul de alte aberaţii.
   Cred că discursul public, la noi, în România, sincer să fiu, a luat-o pe o pantă care îmi aminteşte de ceea ce se întâmpla în 1990 sau chiar mai rău, de ceea ce se întâmpla prin 1945, '46, '47, '48, o perioadă în care, pe lângă faptul că în România nu a existat libertate de expresie, nu a existat dialog de niciun fel între persoane, dar nici între grupuri sociale, a existat un climat de intoleranţă şi un climat de ură, stimulat fix de cei care clamează toleranţa, clamează egalitatea şi clamează o serie de drepturi pe care ei le consideră ca fiind universale.
   Total fals! La fel ca şi atunci, şi acum în societatea românească se doreşte impunerea unei gândiri unice, unei gândiri unidirecţionale şi unei gândiri din care tot ce înseamnă valori româneşti, tot ce înseamnă tradiţie, tot ce înseamnă identitate naţională să dispară. Pentru că, în mod cert, cei care ne vor o ţară mică, o ţară obedientă şi cei care vor să rămânem un teren de încercare pentru tot felul de experimente internaţionale nu au nevoie de o Românie puternică. Iar cozile de topor sunt la datorie, indiferent că aceste cozi de topor sunt infiltrate prin partide, populează chiar şi Guvernul sau fac parte din aşa-zisa societate civilă, care numai civilă nu este.
   Şi aceşti oameni, despre care cu toţii citim şi care îşi dau cu părerea peste tot, au o singură profesie: să vorbească permanent cu dispreţ despre istoria românilor, despre valorile româneşti, despre cultura şi civilizaţia românească, atunci când nu denigrează biserica sau alte instituţii tradiţionale care au creat această identitate şi au ţinut spatele României în vremuri foarte grele.
   De aceea, mai mult ca niciodată, ar trebui să nu demonetizăm ideea de patriotism. Să înţelegem că a te lupta, a te sacrifica şi a-ţi afirma ataşamentul şi iubirea de ţară reprezintă o virtute, şi nu reprezintă în niciun caz un element, aşa, care să ţină cont de nişte excese personale. Pentru că, în cazul în care nu vom tempera aceste excese şi aceste abuzuri ale celor care, în numele corectitudinii politice şi în numele noului totalitarism al gândirii unice încearcă să-şi impună ideile, ne vom găsi în situaţia în care a vorbi despre România va fi ilegal, în situaţia în care a pronunţa cuvântul naţionalism va fi o faptă penală şi în situaţia în care dacă vom vorbi de identitate vom fi etichetaţi ca nişte retrograzi şi ca nişte personaje ancorate într-un mediu total marginal şi nefrecventabil al societăţii.
   De aceea, ar trebui să ne lepădăm de toate aceste false tabuuri şi să începem să fim din nou mândri că suntem români cu adevărat în primul rând prin fapte, iar apoi prin vorbe, să fim o naţiune care să se respecte pe sine pentru a cere respectul celorlalţi şi să nu ne mai lăsăm abuzaţi de tot felul de personaje obscure şi de tot felul de trepăduşi care trăiesc din insultarea ţării pe pământul căreia trăiesc.
   E momentul ca patriotismul românesc să devină un vector de dezvoltare economică, un vector de punere în valoare a intereselor româneşti sub aspect politic, social şi cultural la nivel internaţional, chiar şi un vector de întărire a tot ceea ce înseamnă identitate şi tot ceea ce înseamnă valori, pentru că fără patriotism şi fără iubirea de naţiune, România nu are absolut niciun viitor. Şi sunt mulţi care nu doresc niciun viitor acestei ţări.
   De aceea, cred că nu-i nicio ruşine să fim naţionalişti, să ţinem la trecutul nostru, să respectăm valorile şi să nu-i lăsăm pe diverşi neaveniţi să ne înveţe ei pe noi ce înseamnă să fii român şi cum trebuie să trăim noi, la noi în ţară.

Daniel Gheorghe

Deputat PNL

Orasul