Pelerinajele organizate de Primăria oraşului Otopeni încă de la începutul anilor 2000 au fost întotdeauna o expresie a grijii pe care conducerea Primăriei o manifestă faţă de cei în vârstă în special. Asta nu înseamnă că în pelerinaje nu se pot înscrie şi tineri doritori în a cunoaşte mai bine mănăstirile, cultura, tradiţia sau geografia, istoria acestei ţări. Dar din păcate, cu toate înlesnirile oferite, tinerii nu şi-au manifestat decât într-o foarte mică măsură dorinţa de a ne însoţi în aceste minunate drumuri către mănăstiri. Aşa se face că aceste pelerinaje au rămas în proporţie covârşitoare doar o mare bucurie a celor mai în vârstă. Pentru ei, pentru cei bătrâni, nu există bucurie mai mare în restul anului. Vin cu inima deschisă şi cu lacrimi uscate să-şi plângă pe cei dragi, pe soţi, soţii, chiar şi copii. Vin să se întărească în credinţă, să se roage la Dumnezeu şi la Maica Domnului pentru ocrotirea celor iubiţi, pentru vecini, pentru prieteni. Vin alături de noi să se închine, să se atingă de icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului, să lase acatiste, pomelnice, sărindare, să achiziţioneze icoane, cărţi ale sfinţilor Părinţi, să participe la slujbele de seară. Şi rugăciunile lor sunt ascultate şi primite la Dumnezeu. Nu întâmplător odată cu aceste pelerinaje s-au ridicat şi s-au înfrumuseţat şi bisericile din Otopeni.
Oraşul însăşi a devenit mai frumos şi mai bogat, mai plin de viaţă, mai primitor. Mulţi din Bucureşti sau din alte părţi, în trecere prin Otopeni, se minunează de frumuseţea şi curăţenia oraşului. Am putea spera că pe viitor, chiar Otopeniul să devină un loc de pelerinaj şi un punct de atracţie pentru eventualii vizitatori.
Revenind la pelerinajul recent din Moldova şi Bucovina, trebuie amintit în primul rând că deşi s-a desfăşurat în plină lună a lui cuptor, temperatura din termometre ne-a indicat tot timpul între 20 şi 24 de grade, astfel că niciunul dintre pelerini nu a suferit de cald. Ba dimpotrivă, aerul ozonat al obcinelor bucovinene, a coborât ca un balsam asupra noastră, oameni trăitori la câmpie.
Dintre mănăstiri, la nu mai puţin de 19 dintre ele am ajuns să ne închinăm pe parcursul celor 5 zile de pelerinaj. Acestea au fost: Episcopia Romanului, mănăstirile Neamţ, Voroneţ, Moldoviţa, Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, Sfântul Trei Ierarhi, Cetăţuia, Văratec, Râşca, Secu, Bistriţa. Toate aceste mănăstiri au fost ctitorite de domnitori aparţinând Dinastiei Mușatinilor, cu excepţia mănăstirii Cetăţuia. Astfel, Petru Mușat I, Roman I, Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare, Petru Rareş sau Alexandru Lăpușneanu în perioada sec. XIV-XVII, şi-au lăsat amprenta asupra acestor monumentale ctitorii care vor dăinui peste veacuri. Însă nu doar marii domnitori au reuşit să înalţe mănăstiri nemuritoare. Şi unii dintre boierii iubitori de Hristos sau episcopii harnici sau călugării rugători s-au învrednicit şi ei să ridice asemenea lăcaşuri de închinăciune. Astfel, mănăstirile Humor, Dragomirna, Agapia, Horaiţa, Sihăstria, Vovidenia sau Catedrala Mitropolitană de la Iaşi, au fost zidite de asemenea de oameni ai secolelor trecute.
În puţinul timp cât am fost ambasadori ai Otopeniului în ţinuturile moldave, ne-am oprit să admirăm şi Casa memorială de la Humulești a marelui povestitor Ion Creangă, Muzeul de la Stupca al compozitorului Ciprian Porumbescu, ori Palatul de la Ruginoasa al domnitorului Alexandru Ioan Cuza. De asemenea, am avut oarece timp la dispoziţie să cercetăm şi câteva obiective (afară de cele amintite) din oraşele Suceava şi Iaşi. La Suceava am vizitat biserica Mirăuți, locul unde îşi duce somnul de veci Evdochia de Kiev, întâia soţie a domnitorului Ştefan cel Mare, şi biserica voievodală ridicată de Petru Rareş, pictată în interior în acelaşi stil care l-a consacrat, picturi în foarte multe registre, în stil bizantin, cu chipuri alungite, perfecţiunea fețelor, bogăţia culorilor. La Iaşi am avut în vedere cercetarea bisericii Sf. Nicolae Domnesc, ctitorită de Ştefan cel Mare, locul unde erau unşi domnitorii Moldovei şi a Palatului de Cultură, obiectiv de mare însemnătate pentru istoria şi cultura Moldovei în general şi a Iaşiului în special (din păcate Palatul fiind în renovare, s-a vizitat doar esplanade din spate, o realizare de o certă frumuseţe). Ne-am despărţit de acest frumos pelerinaj, admirând Cheile Bicazului, poposind în staţiunea Lacul Roşu şi închinându-ne la mănăstirea Izvorul Mureşului, o oază de frumuseţe şi duhovnicie în inima Ardealului.
Inima şi sufletul acestui pelerinaj a fost doamna ghid Geta Marin, prin glasul ei cel dulce, ajutată de doamna profesoară Negoiță Florica. D-na profesoară a reuşit să adune de la pelerini suma de 300 lei pentru băieţelul Cosmin, cel care a suferit un nefericit accident. Doamna Vintilă Elena a asigurat asistența medicală, iar Papa Floricel a fost responsabil cu întocmirea listelor. Personal am vegheat la respectarea traseelor turistice şi am asigurat intrarea la mănăstiri în bună ordine şi bună cuviinţă. Conducătorul autocarului, Cristi Vâlcu, s-a dovedit a fi un adevărat profesionist.
Mulţumesc domnului primar că m-a apelat ca să scriu acest reportaj. Am ieşit de ceva vreme din spaţiul publicistic, dar gândul meu rămâne mereu la această mare comunitate a oraşului Otopeni şi în primul rând la domnul primar pe care-l rog în numele tuturor pelerinilor, să nu renunţe la aceste pelerinaje. Este adevărat, criza financiară se resimte mai ales la nivelul Primăriei, dar şi în viaţa noastră de zi cu zi. Dar oricât de greu ar fi de ajuns în Moldova, Ardeal, Oltenia, Dobrogea, nu trebuie renunţat la aceste călătorii care ne apropie de Dumnezeu. Să ne cunoaştem şi să ne iubim țara în care ne-am născut şi în care trăim. Să-l iubim şi să ne rugăm lui Dumnezeu.
Închei cu un fragment dintr-un cântec patriotic bucovinean:
„Munţilor cu creasta rară
Nu lăsa straja să piară
Că de piere straja noastră
Va pieri şi ţara noastră!”
Apărându-ne şi munţii şi cetăţile şi mănăstirile şi oraşele şi satele, şi tradiţia şi credinţa suntem şi buni creştini aici pe pământ, dar şi viitori locuitori ai patriei cereşti în Împărăţia lui Dumnezeu. Amin!
Părintele Radu Mihai Bujorel