Teritoriul dintre Prut şi Nistru reprezintă unul din vechile şi curatele pământuri româneşti. Încă din antichitate, în acest spaţiu, găsim urme de locuire ale populaţiilor geto-dacice, respectiv a tyregeţilor în est şi pe întreaga vale a Nistrului şi a carpilor în podişul păduros din centrul Basarabiei. Pe lângă ei întâlnim la gurile Dunării, şi la vărsarea Tyrasului ( Nistru) în mare ori a Piretului (Prut) în Dunăre comunităţi de negustori greci precum şi triburi nomade de sarmaţi în stepa Bugeacului din sudul regiunii. Populaţia era foarte rară la aceea dată, dar majoritatea absolută era formată din triburile autohtonilor geţi.
Acest teritoriu care a reprezentat o regiune integrantă din regatul dac al lui Burebista , mai târziu nu a cunoscut cucerirea romană şi a fost timp de sute de ani un adevărat culoar de pătrundere a populaţiilor migratoare dinspre stepele euroasiatice spre Europa. În sec. al-XIII-lea viitoare Moldova dintre Prut şi Nistru va intra sub controlul marii hoarde tătare şi în prima jumătate a sec. XIV regiunea sudică a acestei provincii este inclusă în hotarele Ţării Româneşti în urma unei campanii mari antitătare pe care o lansează Basarab I la gurile Dunării, după anul 1328. De la numele lui Basarab va deriva şi denumirea de mai târziu a acestui teritoriu ,deşi el şi urmaşii săi stăpâneau doar sudul regiunii, partea dinspre Dunăre şi mare ,respectiv o secţiune din marea stepă pe care călăreţii turanici o denumeau Bugeac ( ,,ţinut de frontieră,, în limba turcă) . Viitoarea Basarabie va intra în componenţa Moldovei medievale la sfârşitul sec. XIV, sunt domniile lui Petru I Muşat şi Roman I , deja la 1491 avem atestarea conform căreia practic întregul teritoriu dintre Prut şi Nistru era în componenţa Moldovei.
În timpul domniei lui Alexandru cel Bun şi apoi Ştefan cel Mare, Moldova dintre Prut şi Nistru va cunoaşte o amplă dezvoltare şi o perioadă de bunăstare. Porturile Chilia şi Cetatea Alba erau în sec. XV puncte strategice din punct de vedere economic şi politico-militar ale statului moldovean. Sub Ştefan cel Mare au loc numeroase colonizări în acest vast spaţiu cu răzeşi din zonele montane din vestul Moldovei, răzeşi care aveau şi atribuţii militare în frontul antiotoman şi antitătar. În 1484, Moldova va pierde în faţa Imperiului Otoman cele 2 porturi cheie, Chilia şi Cetatea Alba iar în anul 1538 în urma campaniei lui Soliman Magnificul în Moldova, toată câmpia Bugeacului şi chiar cetatea Tighina de la Nistru vor intra în componenţa statului otoman. În cursul sec. al XVII-lea au loc mari mişcări de populaţie românească dinspre Moldova spre teritoriul aproape nepopulat dintre Nistru şi Bug, teritoriu care în sec. XX va purta numele de Transnistria.
La 1713, după instaurarea regimului fanariot în Moldova, turcii anexează şi cetatea din extremitatea nordică a principatului românesc, mai precis Hotinul şi ţinutul din jurul său.
O sută de ani mai târziu, în urma războiului ruso-turc din 1806-1812 are loc unul din cele mai triste episoade din istoria Moldovei româneşti. Tratativele de pace au loc în Bucureşti, la hanul lui Manuc bey, demnitar otoman care îşi permite să predea în numele Turciei spre Rusia întreaga Moldovă dintre Prut şi Nistru. Acest rapt abuziv comis prin trădare şi persuasiune va avea consecinţe nebănuite pentru românii de peste Prut care fuseseră vânduţi în cel mai abject mod de către dragomanul otoman, sensibil la metodele speciale de convigere ale forţelor ţariste, care doreau chiar înglobarea întregului spaţiu românesc în cadrul imperiului lor, spaţiu văzut ca o simplă etapă în marşul lor istoric spre Bosfor.
După ocuparea Moldovei răsăritene de către ruşi la 1812, deşi iniţial autorităţile ţariste au fost destul de concesive cu băştinaşii români, sec. XIX este scena unei masive şi agresive politici de rusificare. Foarte mulţi români vor părăsi regiunea şi noua putere va coloniza aici cetăţeni ruşi, ucrainieni, bulgari şi găgăuzi, fidel politicii duse de monarhia absolutistă de la Petrograd. Interesant este că autorităţile ruseşti au încurajat denumirea acestei provincii sub numele de Basarabia, deşi românii de peste Prut nu o priveau ca pe un ţinut distinct ci ca pe o continuare a statului moldovean şi după 1859 român de dincoace de Prut.
Între pacea de la Paris din 1856 şi tratatul de la Berlin din 1878, trebuie menţionat faptul că judeţele Cahul, Bolgrad şi Ismail din sudul Basarabiei au făcut parte din România.
Încă de la 1812 capitala acestei provincii este fixată la Chişinău, oraş ce va fi scena redeşteptării naţionale a românilor de dincolo de Prut.
Deşi reprimaţi, românii basarabeni vor ştii să joace în folosul lor oportunităţile oferite de noile transformări internaţionale începând cu prăbuşirea ţarului Nicolae al –II-lea, în februarie 1917. La 3 martie 1917 se înfiinţa la Chişinău Partidul Naţional Moldovenesc cu scopul de a construi un corp legislativ denumit ,,Sfatul Ţării,,. În 24 octombrie are loc putsch-ul bolşevic din Rusia care este urmat de preluarea puterii de comunişti care dau rapid o serie de decrete printre care şi cel de autodeterminare al comunităţiilor naţionale care făceau parte din statul ţarist. Ca urmare, la data de 21 noiembrie 1917 se reuneşte în prima sa şedinţă Sfatul Ţării care propune oficial Republica Democrată Moldovenească, Sfatul Ţării având în fruntea sa ca preşedinte pe Ion Inculeţ, ca vicepreşedinte pe Pan Halippa şi ca secretar pe Ion Buzdugan, toţi aleşi în această primă întrunire. În cadrul acestui legislativ erau reprezentate relativ proporţional toate comunităţile naţionale de pe teritoriul Basarabiei, având un caracter reprezentati. La 3 decembrie este declarată Republica Democrată Moldovenească iar primul pericol întâlnit este cel al coagulării unor structuri bolşevice care ameninţau statalitatea Moldovei de peste Prut. Din cauza anarhiei şi a ameninţării comuniste, conducătorii Sfatului Ţării printre care Ion Inculeţ, Nicolae Codreanu şi Ion Pelivan cer sprijinul armatei române.
În 13 ianuarie 1918 armata română pătrunde în Chişinău şi după câteva zile de lupte spulberă bandele bolşevice şi asigură stabilitatea şi siguranţa noului stat născut din cenuşa Imperiului ţarist. Ca atare, la data de 24 ianuarie 1918 este proclamată independenţa Republicii Moldoveneşti, decizie adoptată în unanimitate în cadrul Sfatului Ţării. Ca urmare se va înfiinţa un consiliu de miniştri în fruntea căruia este numit Daniel Ciugureanu, iar preşedinte al republicii este reconfirmat Ion Inculeţ. Patrioţii români din Sfatul Ţării conştienţi de identitatea lor vor continua acest proces şi vor propune spre votare în cadrul legislativului moldovean a Unirii Republicii cu România. Votul are loc într-o atmosferă democratică la data de 27 Martie 1918 la Chişinău şi deputaţii Sfatului Ţării decid cu 86 de voturi pentru, 3 împotrivă şi 36 de abţineri Unirea Basarabiei cu România. România la acea dată era sub domnia Regelui Ferdinand şi guvernată de executivul conservator condus de Alexandru Marghiloman. La 27 Martie, la Chişinău se făcea primul pas spre statul naţional unitar care să cuprindă toate provinciile şi teritoriile româneşti, era primul pas spre Marea Unire din 1 Decembrie.
Din păcate în 1940, Basarabia este „furată” României de către URSS, recuperată în iunie 1941 şi pierdută din nou după 23 august 1944. Din 1944 începe cea de-a doua şi cea mai cruntă suferinţă a românilor basarabeni care vor avea de îndurat crime, închisori, deportări, exil şi interdicţii de tot felul. Cu toate acestea în 1991 Republica Moldova apare pe harta Europei ca un stat desprins din colosul sovietic. De data aceasta este fără judeţele Bolgrad, Ismail, Cetatea Alba şi Hotin parţial, trecute de sovietici Ucrainei chiar din 1940, dar cu o porţiune din Transnistria, cu tendinţe separatiste şi filorusă. În acest teritoriu românesc de peste Prut în ciuda rusificării, sovietizării şi represiunii elementul românesc formează şi astăzi 3 sferturi din populaţie.
Actul de la 27 Martie 1918 trebuie să ne fie pildă pentru un viitor în care să reuşim să trecem peste minciunile pompate de sovietici încă din anii 20 şi să ne luăm soarta în mâini şi să reuşim o realipire firească, deplină şi de această dată definitivă a Republicii Moldova la România. Existenţa a 2 state româneşti vecine în Europa este nefirească şi este o piedică spre calea consolidării unui proiect naţional de durată.
Ca şi români nu trebuie să uităm niciodată că Basarabia este pământ românesc!