Comandant pe câmpul de luptă la numai 8 ani

Războiul, privit ca atare a fost dintotdeauna unul dintre cele mai blamate și urâte aspecte ale vieții trecute și cotidiene și nu puțini au fost aceea care au militat și militează împotriva-i. Armatele implicate fac tot posibilul pentru a-și asigura stabilitatea, iar pe umerii comandantului cade Întreaga responsabilitate de a-și conduce armata cât mai bine pentru atingerea obiectivului propus: victoria.

Parafrazându-l oarecum pe Jules Verne, cu îndrăgitul său personaj, "Căpitan la 15 ani", comandantul nostru nu poartă nicidecum pecetea unei damnări provocate de lupta condusă de către acesta, ci dimpotrivă, este mai mult decât apreciat pentru realizările sale și , contrar statului său beligerant, pacifismul cu care acționează în vederea atingerii scopului propus.

Gândit în primă fază ca o lecție dată stăpânului său, prea orgolios, originile "războiului" nostru se pierd undeva în lumea îndepărtată a Indiei, când un înțelept indian a prefigurat crearea unui concept de luptă, ce s-a dovedit a fi un joc nou, necunoscut, în care cea mai importantă piesă, regele neajutorat, era înconjurat în permanență de slujitorii săi modești, fără de care nu s-ar fi putut descurca sau cu alte cuvinte, prefigurarea SAHULUI ca joc al inteligenței creatoare al gândirii ființei umane. Astfel, când tânărul prinț, entuziasmat peste măsură de frumusețea jocului creat, l-a întrebat pe înțeleptul indian în ce chip dorește să fie recompensat, acesta i-a întins cu multă modestie, o nouă și subtilă cursă: "Mă mulțumesc cu grâul care s-ar putea obține punând un bob pe primul pătrat al tablei de șah, două pe al doilea, patru pe al treilea, opt pe al patrulea și așa mai departe, dublând necontenit numărul boabelor din pătrat în pătrat, până la ultimul pătrat...". Când rezervele de grâu ale Indiei s-au terminat, nu se acoperise nici jumătate din suprafața tablei de șah. Înțeleptul indian ceruse o cantitate de grâu imensă, pentru strângerea căreia ar fi fost necesare câteva recolte ale întregului glob.

Legenda șahului o găsim însa într-o formă sau alta în romanul persan "Karmanak", apărut în jurul anului 600 e.n., în poemul indian al lui Bana (600-650), care ne povestește regatul Kanaui, în timpul domniei rajahului Harsa (606-648), "n-a avut ioc vreo altă luptă decât intre albinele strângătoare de miere, nu s-au tăiat alte picioare decât cele ale versurilor și n-au fost întreținute alte armate decât cele de pe tabla cu 64 de pătrățele.”

Astfel, această gimnastică a creierului uman, un neobișnuit conglomerat de artă , știință și sport, un unicat al naturii dăruit omului, sahul, pe care prin analogie l-am denumit în începutul articolului, "război", strânge pe zi ce trece tot mai mulți adepți, sau, tot prin analogic,"comandanți" peste armata câmpului de luptă alb-negru. Despre comandantul nostru nu pot spune decât că Buturuga mică răstoarnă carul mare, deoarece la numai 8 ani, Stancu Robert- Alexandru, elev al Liceului Teoretic Ioan Petruș", a reușit să acumuleze performante cu dorința nestrămutată de victorie similară cu cea a unei persoane mature, distrugând orice fel de dubiu al celor care nu credeau în capacitatea sa de reuși tă la o vârstă atât de fragedă într-un sport atât de solicitant intelectual, dar cu toate acestea atât de fascinant și extrem de frumos, cum este șahul. Gratie domnului primar, Gheorghe Silviu Constantin, care este un iubitor al celor care încearcă să pătrundă în tainele jocului mintii, domnilor antrenori Palamar Cristian și Filip Matei, micul nostru comandant a reuși t să fie cunoscut.

Fiindu-i cultivată vocația pentru șah de către cei menționați mai sus și cu pasiunea moștenită de la bunicul său pentru jocul mintii, cu tact, dăruire, perseverentă și răbdare, Roby, cum este alintat de apropiați, a învățat cum "să-și conducă armata pe frontul alb-negru al câmpului de luptă”; spre reuși ta de a spune în cele din urmă, "șah mat” în fața "combatantului". Acest elev micuț și firav ca un fir de iarbă, poate fi un bun exemplu de perfecționism și ambiție pentru fiecare dintre noi, astfel performantele sale dovedind din plin dăruirea și dragostea sa pentru acest joc, locul I la Campionatul Național faza semifinală, Ghermănești-Snagov, februarie 2008; locul III la Blitz și locul 9 la șah rapid ambele la Campionatul Național Amara, 2007; locul I - Cupa orașului Otopeni, 2006; locul II - Cupa orașului Otopeni, 2007; locul I - Cap Aurora, 2007; locul III Cap Aurora 2006; locul I Memorialul „Ion Filip" 2006; locul I - Memorialul, Ion Filip" 2007 și nu în ultimul rând participarea la Campionatul Mondial din Turcia Antalya, unde a reușit să acumuleze 5 puncte. li mulțumim astfel pentru frumusețea și simplitatea sufletului său și faptul că încearcă să reprezinte orașul în care locuiește cu multă mândrie și siguranță de sine.

Sport, sanatate