A apărut încet, Pe-o rază de lumină, Şi a şoptit în taină Minunea ce-o să vină. Cu ochii larg deschişi Pe chipul de fecioară, Cu teamă şi mirare, Primi vestea cea mare. Căci Domnul a ales-o Să-i poarte pruncul sfânt, Ce va-mpărţi iubire În veci pe-acest pământ. Şi, îngeru-i mai spuse Că DOMNU-I trimetea, Ca ajutor pe Iosif, Să fie lângă ea. S-o apere de oameni, Şi pruncul să îl crească Să facă voia LUI Pe ei să-i ocrotească. S-a bucurat Maria, În credinţa Ei curată. Acum de DUHUL SFÂNT E binecuvântată