b_200_150_16777215_0___images_stories_antologia.jpg

b_200_150_16777215_0___images_stories_ion_barbu.jpg

 

 

Ion Barbu (18 martie 1895, Câmpulung-Muscel - 18 august 1961, București)

Ion Barbu a fost un poet și matematician român. Ca matematician este cunoscut sub numele Dan Barbilian. A fost unul dintre cei mai importanți poeți români interbelici, reprezentant al modernismului literar românesc. Dan Barbilian era fiul judecătorului Constantin Barbillian (care și-a latinizat numele inițial „Barbu”) și al Smarandei, născută Șoiculescu.
Talentul său matematic se manifestă încă din timpul liceului, elevul Barbilian publică remarcabile contribuții în revista Gazeta matematică. In tot acest timp, Barbilian își dezvoltă și pasiunea pentru poezie. Între anii 1914-1921 studiază matematica la Facultatea de Științe din București, studiile fiindu-i întrerupte de perioada în care își satisface serviciul militar în timpul Primului Război Mondial.
I-a avut ca profesori pe Gheorghe Țițeica, Dimitrie Pompeiu, David Emmanuel, Traian Lalescu și Anton Davidoglu.

Înfrângere

Ca fruntea mea să poarte diademul
Ce fulgeră-n albastrele palate
Am ridicat oştiri nenumărate
Şi-ncrezător, dezlănţuii blestemul.

Dezlănţuii mulţimile-ntrunite
Şi năpădită fu întreaga zare
Iar vremea prinse-ncet să desfăşoare
Fuiorul ei de ore nesfârşite...

Mult timp, în pragul porţii opaline,
Am stat s-aştept herladu biruinţii,
Am stat să-ntreb cuprinderile minţii
De crainicul trimis, ce nu mai vine.

Nu vine, căci spre culmile-ngheţate
Oştirile n-au vrut să se îndrume,
N-au mai dorit podoaba fără nume
Şi n-au găsit albastrele palate.

Încât, sub vântul aprig de ispite
S-au răzleţit din ţară-n altă ţară...
Şi-acum se-ntorc în turme istovite
Hlamida să-mi sărute şi să moară.

Oştirile se-ntorc. În juru-mi zborul
Şi umbra morţii darnic se împarte;
Pe când, prin doliul sălilor deşarte
Cu paşi sonori pătrunde Învingătorul...

Orasul