“Precum voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi asemenea și dacă iubiți pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteți avea? Căci și păcătoșii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei. Și dacă faceți bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulțumire puteți avea? Că și păcătoșii același lucru fac. Și dacă dați împrumut celor de la care nădăjduiți să luați înapoi, ce mulțumire puteți avea? Că și păcătoșii dau cu împrumut păcătoșilor ca să primească înapoi întocmai. Ci voi iubiți pe vrăjmașii voștri și faceți bine și dați cu împrumut fără să nădăjduiți nimic în schimb și răsplata voastră va fi multă și veți fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei nemulțumitori și răi. Deci fiți milostivi, precum și Tatăl vostru este milostiv!”
Aceasta este pericopa Evanghelică din Duminica a XIX a după Rusalii. Cu adevărat toți oamenii putem trage multe învățături Duhovnicești din această pericopă.
Pilda aceasta a fost rostită acum mai bine de 2000 de ani dar cu toate acestea pericopa evanghelică care se citește în Bisericile ortodoxe are un caracter actual. Acest lucru este posibil datorită celor 3 moduri de păstrare a revelației supranaturale și a Învățăturii Divine pe care Fiul lui Dumnezeu a adus-o în lume.
Biserica actualizează învățătura Mântuitorului sau mai bine zis Mântuitorul Iisus Hristos se comunică omenirii prin Preoția Sacramentala care se folosește de Sfânta Scriptură de Sfânta Tradiție și de Teologie pentru a îmbunătăți viața oamenilor.
Astfel prin aceste modalități Mântuitorul Iisus Hristos își continuă lucrarea Sa de după înviere și înălțare, șederea de-a Dreapta Tatălui, prin Duhul Sfânt asupra sufletelor credincioșilor.
Să vedem acum ce ne învață Mântuitorul Iisus Hristos în Cuvintele sale care sunt Duh de viață.
“Precum voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi asemenea și dacă iubiți pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteți avea? Căci și păcătoșii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei. Și dacă faceți bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulțumire puteți avea? Ca și păcătoșii același lucru fac.”
Adevarate sunt acestea. Fiecare dintre noi dorește multe desfătări, avuții, laude, lux și alte lucruri vremelnice, dar Să iubim pe Domnul Dumnezeul nostru și pe aproapele nostru ca pe noi înșine nu prea mai putem. Putem în schimb să fim plini de ocară, de bârfă, de fățărnicie, minciună, ciudă, invidie, ținere de minte a răului față de aproapele nostru.
Noi creștinii Ortodocși trebuie să fim conștienți că Dumnezeu vine la anumite distanțe spațiale față de noi prin diferite persoane care solicită ajutorul nostru fie material, fie spiritual, pe care noi îl putem oferi.
Fiecare avem această datorie, deoarece suntem preoție împărătească, neam sfânt, în sensul că avem datoria de a spiritualiza cosmosul și totodată a folosi bunurile pe care ni le-a dat Dumnezeu nu numai pentru noi, dar și pentru oamenii cu care am avut certuri, amintiri neplăcute. Datoria noastră este să iertăm oamenilor greșelile căci, numai așa și Tatăl nostru cel din Ceruri ne va ierta greșelile noastre.
Suntem botezați în numele Sfintei Treimi a unui Dumnezeu care este comuniune persoană infinită și iubire veșnică. Dar așa cum în Sfânta Treime Duhul Sfânt este purces de Tatăl și dăruit spre Fiul așa și în lumea noastră văzută, Duhul Sfânt este purces de Tatăl și dăruit prin Fiul întrupat omenirii pentru sporirea în faptele cele bune și împlinirea poruncilor.
Putem învăța smerenia și iubirea vrăjmașilor chiar de la Fiul lui Dumnezeu care răstignit fiind de Iudei, bătut fiind rabdă, nemâniindu-se nicidecum. Patimile îndurate de Mântuitorul Iisus Hristos pot fi prilej de întărire spirituală asupra noastră, știindu-ne infinit mai mici și mai neimportanți decât Fiul lui Dumnezeu, care păcat nu a săvârșit, dar a primit a răbda pentru noi.
“Ci voi iubiți pe vrăjmașii voștri și faceți bine și dați cu împrumut fără să nădăjduiți nimic în schimb și răsplata voastră va fi multă și veți fi fiii Celui Preaînalt, căci El este bun cu cei nemulțumitori și răi. Deci fiți milostivi, precum și Tatăl vostru este milostiv!”
Este mai bine pentru fiecare dintre noi să nu nădăjduim în răsplata aproapelui știind că gesturile oamenilor de multe ori din cauza ispitelor satanei se amestecă cu tendințe impure. Datoria noastră este să ne pocăim pentru binele care nu l-am făcut ieri și să încercăm să facem binele pe care avem ocazia să îl înfăptuim astăzi, pentru a crește spiritual.
Neiubind pe vrăjmașii noștri devenim oamenii pătimași și totodată această ură infinită față de aproapele fiind alimentată de puterile întunericului ne vărsăm toată puterea noastră spirituală în special mânia și pofta spre a face rău aproapelui și devenind aroganți.
Noi fiind spirite întrupate care au potența de a exista la infinit datorită voii lui Dumnezeu, ne întoarcem prin patimile noastre de la autenticul infinit care este Dumnezeu spre o lume care va părea închisă în ea însăși. Ne pregătim prin ură o temporalitate căzută din raza eternității și o eternitate chinuitoare plină de șerpi furioși care vor vrea să ne muște.
Patimile mâniei sfâșie firea noastră omenească, acesta este motivul pentru care Fiul lui Dumnezeu a înființat Biserica și urmărește prin Duhul Sfânt păstrarea sobornicității acesteia pentru a deveni toți oamenii egali.
Când vom înlătura mânia, părerea de sine, ideile preconcepute și vom admite că trebuie să iubim pe aproapele și să răbdăm orice ocară și orice nedreptate, fiindu-ne verificată astfel virtutea, atunci putem să ne numim cu adevărat creștini.
De asemeni, împotriva urii există scrieri în Răsăritul Ortodox care pot ajuta pe creștinii nevoitori să învețe a se pune în pace cu semenii săi. Avem treptele VIII XI X XI din Scara Paradisului dar și în cuvintele Avei Dorotei care ne învață cum să devenim smeriți despre cum să ne învinovățim pe noi înșine și despre cum să nu ținem minte răul. De asemenea și convorbirile Sfântului Ioan Casian din pustia Egyptului ne sunt ajutătoare pe drumul acesta al veșniciei.
Cu toții suntem datori să știm că dacă vin necazuri asupra noastră aceasta este și pentru făptul că am făcut necazuri altora sau nu am iertat când puteam să o facem.
Mântuitorul Iisus Hristos este în continuare mijlocitor pentru păcatele noastre la Tatăl căci el a luat chipul fiecărui om din lumea aceasta, iar noi nu mai suntem ai nostri, ci ai lui Hristos. Trebuie să încercăm să vedem pe Mântuitorul Iisus Hristos în aproapele nostru și astfel vom putea pune frâna patimilor.
Este datoria creștinului nevoitor să își agonisească, diferite cărți, ce conțin metode ale bărbaților Sfinți și cucernici, care pot ajuta la o despătimire treptată și la o desăvârșire în care să se vadă un progres vizibil din zi în zi.
Deși trupul nostru cel vremelnic se strică din zi în zi, putem să ne îmbogățim duhovnicește, făcând să crească omul nostru cel lăuntric. Dobândind mereu noi și noi virtuți putem să ne simțim mereu tineri și mereu la început pe acest drum al virtuților. Căindu-ne mereu pentru greșelile noastre și mergând pe urmele Arhetipului tuturor oamenilor, care este Mântuitorul Iisus Hristos, ajutați fiind de Duhul Sfânt vom reuși astfel să contribuim fiecare dintre noi, la o lume mai înfrățită, mai bună, mai deschisă comunicării și legăturii iubirii între persoanele omenești după Modelul Sfintei Treimi.
Fie ca toți oamenii să se lumineze și la cunoștința adevărului să vină, căci trebuie să lucrăm cât e ziuă, poruncile Arhiereului celui Veșnic, căci va veni noaptea când nimeni nu poate lucra și nu se poate mărturisi.
Harul Preasfintei și celei de o ființă și de viață făcătoarei și nedespărțitei Treimi să fie cu noi cu toți, Amin!
Text: Cristian Radu
