LUCRĂRI DE MODERNIZARE A REȚELELOR DE JOASĂ TENSIUNE ÎN ORAȘUL OTOPENI

Primăria orașului Otopeni, în parteneriat cu ENEL Distribuție Muntenia, are prevăzute în programul de investiții lucrări de proiectare și execuție pentru modernizarea rețelelor de joasă tensiune în orașul Otopeni, lucrări ce constau în principal în:

• Înlocuirea porțiunilor de rețele electrice aeriene realizate cu conducte clasice neizolate cu conductoare torsadate pe un traseu de cca 8 km pe străzile: 
- Crăițelor și Intr. Crăițelor cu intrările adiacente;
- 1 Mai și intrările adiacente;
- Grivița și intrările adiacente;
- Drumul Odăi;
- Drumul Gării Otopeni;
- 23 August;
- Intrarea Căminului Cultural și altele.

Semn de carte

Concursul de recenzii „Magia Cărţii”, lansat de biblioteca liceului, pentru cei care nu consideră cititul ca pe ceva plictisitor, ridicol şi nefolositor, s-a transformat într-o pledoarie pentru lectură, ca hrană pentru suflet şi în propuneri de cărţi, care pot face ca cititul să devină o mare pasiune. 
În lumea cărei cărţi au trăit concurenţii noştri pentru o scurtă perioadă de timp şi de ce? Veţi afla parcurgând rândurile de mai jos, în care redăm pasaje din recenziile premiate:

Portretul lui Dorian Gray, de Oscar Wilde
Dorian Gray, personajul eponim al cărţii lui Oscar Wilde, este un tânăr foarte chipeş, dar în acelaşi timp şi naiv. El acceptă ca un prieten să-i picteze portretul şi, la vederea tabloului, Dorian îşi doreşte ca portretul să îmbătrânească în locul lui, deoarece, consideră el, „tinereţea e singurul lucru ce merită avut”.
Dorinţa lui Dorian este îndeplinită. Atitudinea sa se schimbă însă foarte mult. Dintr-un tânăr liniştit el devine un adevărat rob al păcatelor. Privind tabloul, Dorian observă cum acestea lasă urme adânci – nimic altceva decât riduri.
Mulţi ani a ţinut ascuns portretul, care devenise o adevărată povară pentru el. La scurt timp după ce îl ucide pe pictor, Dorian vrea să distrugă tabloul care-i înfăţişa acum trecerea anilor, dar, înfigând un cuţit în acesta, ajunge să fie înjunghiat chiar el. Portretul revine la forma iniţială, iar Dorian, mort, devine bătrânul întruchipat mai înainte de tablou. 
Cartea are în centru tema superficialităţii, a judecării aproapelui în funcţie de aspectul fizic, dar prin caracterizarea morală a personajului principal se dovedeşte, încă o dată, că sufletul este cel care contează. (Nina)

Slam, de Nick Hornby
„Slam”, este prima carte care m-a făcut să o recitesc. Firul narativ este simplu şi scris pe înţelesul tuturor. Protagonistul este Sam – un skater în vârstă de 16 ani, care trece prin cel mai mare coşmar al unui adolescent: devine tată.
Expresiile folosite mi-au adus aminte de propriile mele năzbâtii. Mai mult de atât, viaţa lui Sam este pusă în paralel cu cea a lui Tony Hawk, cel mai mare skater profesionist, iar, în plus, multe trupe punk, rock-alternative şi underground sunt menţionate.
Am terminat de citit cartea în mai puţin de 2 zile, fapt ce pe mama a cam... îngrijorat-o.
Vă sfătuiesc să citiţi cartea! (Ioana)

Romanul adolescentului miop, de Mircea Eliade
În „Romanul adolescentului miop” autorul ne prezintă un adolescent care scrie un jurnal despre sine, despre colegi, prieteni şi profesorii săi cu o sinceritate copilărească. Acesta era un băiat care purta ochelari, slab şi mic de înălţime. Din cauza aspectului fizic, tânărul era ridiculizat de profesori şi colegi şi primea note mici, în ciuda faptului că citea foarte multe cărţi. Avea şi unele insuccese şcolare: rămăsese corijent la germană şi matematică.
Recomand acest roman pentru adolescenţii care doresc să se regăsească pe sine şi nu vor să urmeze un model, doar să afle toate secretele vârstei şi dramei acestui tânăr. (Alexandra)

Aventurile domnului Pickwick, de Charles Dickens
Acest roman, plin de psihologie fină, de umor şi de episoade burleşti, este o lectură captivantă pe care nu o mai laşi din mână, potrivit pentru toate vârstele, începând cu 12 ani.
Domnul Pickwick şi cei trei prieteni ai săi călătoresc în diligenţă şi cu trăsura de poştă. La sărbătorile unde sunt invitaţi şi în hanurile unde fac popas, ei au întâlniri neaşteptate, unele plăcute, altele supărătoare. 
Mi-a plăcut această carte deoarece este plină de aventuri şi amuzantă. (Andreea)

Vrăjitorul din Oz, de Lyam Frank Baum
Dorothea era o fată care locuia în Kansans. Într-o zi, un ciclon a luat casa în care se afla fetiţa, împreună cu căţeluşul ei, Toto. Casa a căzut în ţinuturile Altinezilor. De acolo, Dorothea a mers pe cărarea galbenă, aşa cum a sfătuit-o Zâna cea Bună de la Miază-Noapte. Au fost multe primejdii, dar împreună cu prietenii ei, Sperietoarea de Ciori, Omul de Tinichea, Leul cel Laş şi micuţul Toto, fetiţa a depăşit toate obstacolele.
Într-un final, Dorothea a ajuns la Vrăjitorul din Oz, de care aflase de la Zâna cea Bună de la Miază-Noapte. Deşi vrăjitorul nu era ceea ce părea, le-a oferit ajutorul prietenilor Dorotheei.
Pentru fată, a construit un balon, însă acesta a decolat înainte ca Dorothea să se urce în el şi, de aceea, a ratat întoarcerea acasă.
Dorothea a primit o pereche de pantofi magici de la Zâna cea Bună. Ea a pocnit uşor din călcâie, a spus cuvintele magice şi, astfel, s-a întors acasă.
Recomand această carte copiilor care îndrăgesc poveştile, magia şi aventurile. (Diana)

Harry Potter, de J.K. Rowling
Cărţile din seria Harry Potter m-au lăsat fără cuvinte. Sunt... superbe. Seria „all inclusive”, aşa numesc eu cărţile care au câte un pic din toate: umor, suspans, romantism şi în special aventură. 
N-am putut lăsa cărţile din mână. Stăteam până târziu în noapte, doar pentru a afla ce se va întâmpla cu Harry, Ron şi Hermione.
Harry pare un băiat obişnuit de 11 ani, dar nu este ceea ce pare. Este vrăjitor şi, în plus, este „Băiatul care a supravieţuit”. Când află acest lucru, viaţa lui se schimbă. Ajunge la Hogwarts unde are parte de multe aventuri. Dar Lordul Cap-de Mort se întoarce pentru a cuceri lumea vrăjitorilor.
Va reuşi Harry să îl învingă sau răul va câştiga? Profeţia spune că decât unul poate supravieţui. Cine va fi acela? Eu nu vă spun, vă las să descoperiţi singuri. (Raluca)

Eragon, de Christopher Paolini
Mi-a plăcut această carte deoarece conţine genurile literare pe care m-am axat: SF, dramă şi aventuri. Eragon trece prin întâmplări foarte periculoase, dar şi frumoase în acelaşi timp. Necazul cel mai mare este moartea unchiului său, pe care îl considera ca pe un tată. Cea mai interesantă aventură pe care a avut-o băiatul împreună cu prietenii săi, a fost aceea de a parcurge 900 km în 3 zile, lucru imposibil pe atunci, pentru că puteau călători numai cu măgarii şi caii.
Vă recomand aceast volum care face parte din colecţia Moştenirea. (Alexandra)

De veghe în lanul de secară, de J.D. Salinger
„De veghe în lanul de secară” este cartea ce m-a făcut să reflectez asupra zbuciumului adolescentin, făcându-mă să pătrund şi mai mult în tainele trăirilor profunde. Aici am întâlnit o lume complet nouă, o contopire a dramei, comediei, sarcasmului, seriozităţii şi a iubirii, redată în limbaj argotic.
Ce atrage la această carte, este că te poţi regăsi foarte uşor în situaţiile ilustrate de autor sau îi poţi regăsi pe cei din jurul tău. (Mihaela)

Marile speranţe, de Charles Dickens
Pip, un orfan, îşi povesteşte viaţa, începând cu etapa copilăriei şi până la maturitate. Acţiunea romanului debutează în Ajun de Crăciun, când Pip are 7 ani, cadrul fiind o fierărie de la marginea oraşului, unde locuieşte cu sora sa. Pip, pe numele său adevărat Philip, este îngrijit şi tratat cu blândeţe de cumnatul său, în timp ce sora este mult mai aspră şi mai reţinută în a-l ocoti. 
Un moment important în viaţa lui Philip este perioada petrecută la Londra, unde încearcă să devină un gentleman pentru a intra în înalta societate, aceasta fiind aspiraţia sa încă din copilărie.
Acest roman mi-a plăcut, deoarece prezintă o experienţă de viaţă şi ne ajută să înţelegem că dificultăţile pot fi depăşite, pentru a ne îndeplini visul. (Georgiana)

Coordonator: Livia Trifu, bibliotecar
Liceul Teoretic ,,Ioan Petruș”, Otopeni

IMPACTUL SCUTULUI ANTIRACHETĂ ASUPRA 
ROLULUI GEOPOLITIC PE CARE ÎL JOACĂ ROMÂNIA

Fără doar şi poate amplasarea Scutului antirachetă, conceput şi construit de Statele Unite, partenerul strategic al României, la Deveselu, în judeţul Olt, reprezintă un pas spre reconfigurarea rolului geostrategic, militar şi politic al României în Europa şi în lume.
Fără să ne mai îndoim, este cert că în acest ansamblu de apărare colectivă reprezentat de NATO, rolul pe care îl joacă ţara noastră va fi de acum încolo unul mult mai important, iar responsabilitatea pe care noi trebuie să ne-o asumăm, ca ţară de frontieră pe acest flanc estic al NATO, va fi mult mai mare.
Ceea ce este important de precizat în acest moment este faptul că odată cu amplasarea acestui Scut antirachetă, rolul României trebuie regândit. Avem nevoie de o Românie care să-şi regândească raporturile cu NATO, raporturile cu partenerul strategic, Statele Unite, şi cu ceilalţi aliaţi din cadrul Blocului Nord-Atlantic.
Şi spun acest lucru, deoarece inclusiv riscurile de securitate colectivă care sunt asumate de România în acest moment sunt mult mai mari, importanţa pe care România o joacă în acest ansamblu este mult mai mare şi misiunea pe care o are România în acest proiect transcontinental de apărare colectivă, reprezentat de NATO, este una mult mai importantă decât a fost până acum.
Cred că trebuie să înţelegem că a venit momentul în care să investim mai mult în ceea ce înseamnă dezvoltarea capabilităţilor militare şi totodată partenerii noştri - şi mă refer, în primul rând, la Statele Unite - să conştientizeze că România nu este doar o ţară de frontieră a civilizaţiei occidentale, ci este un aliat care are dreptul de a-şi afirma şi a-şi pune în valoare propriile sale resurse, şi a-şi apăra propriile sale interese.
De aceea, unul dintre lucrurile foarte importante, în perspectivă, - şi dacă mă gândesc bine, văzând şi reacţiile pe care Rusia le-a avut până acum la amplasarea Scutului antirachetă în România, văzând această revenire militară chiar neaşteptată a Federaţiei Ruse - o reprezintă prioritatea înarmării României. Şi spun a înarmării, deoarece înarmarea, în primul rând, descurajează un potenţial conflict, dincolo de a fi o cauză a unui conflict interstatal.
Dar trebuie să gândim, să vedem care vor fi principalii paşi spre a ne recâştiga un anumit prestigiu şi a ne deroba de acest rol marginal pe care l-am avut până acum în acest ansamblu euroatlantic.
De acum încolo, România este mult mai importantă şi cred că ar trebui tratată ca atare, inclusiv de Statele Unite, care au avut până acum o prezenţă politică poate mult dimensionată, sub anumite aspecte, care ţin de politica internă şi relaţiile instituţionale din România. Şi avem nevoie de două componente principale de dezvoltare în raport cu aliaţii noştri nord-atlantici: componenta economică, care, din păcate, a fost neglijată în ultimii ani şi mai ales componenta militară, componenta dezvoltării capabilităţilor militare şi componenta schimburilor care ţin de acea capacitate a noastră de a ne regăsi ca o armată puternică şi o armată care poate să ţină piept oricărei ameninţări, indiferent din ce direcţie ar veni ea.
De aceea, în NATO, România trebuie să joace rolul unui pivot regional, un pivot regional care să construiască un ansamblu de apărare colectivă în această zonă estică a Alianţei Nord-Atlantice, alături de naţiuni precum ar fi, să spunem: Polonia, Cehia, Slovacia, Bulgaria, de ce nu chiar Grecia, Ţările Baltice, un ansamblu, un cordon, dar nu un cordon sanitar, ci un cordon de securitate regională, care să coboare de la Marea Baltică şi să ajungă până la Mediterana şi spre nordul Africii chiar. Spun acest lucru deoarece, în perspectivă, avem alte riscuri regionale, cauzate de degradarea situaţiei politice dintr-o ţară foarte importantă, membră a NATO - şi mă refer la Turcia, care parcurge un proces de islamizare şi care nu mai poate fi, din păcate, pe termen scurt - la cum se prezintă viaţa politică de acolo - un aliat sigur al Occidentului; ne referim la această reafirmare a intereselor geopolitice ale Rusiei, o Rusie care, cel puţin militar, îşi revine, în ciuda faptului că economico-social este măcinată de o serie de discrepanţe puternice şi ne referim la necesitatea de a asigura această zonă a Balcanilor. Şi, chiar în perspectivă, cred că NATO ar trebui să se gândească şi spre integrarea Serbiei, dincolo de animozităţile care au fost în trecut şi de Războiul din Kosovo din 1998-1999.
Ca atare, România trebuie să devină un factor activ în NATO, România trebuie să ridice capul sus şi trebuie să investească în ceea ce înseamnă dezvoltarea capabilităţilor de apărare şi a resurselor de siguranţă naţională.
De aceea, cred că România nu mai trebuie să fie băiatul care mătură frunzele în curtea unităţii NATO.

Daniel Gheorghe
Deputat PNL

Stadiul de implementare a Programului multianual de reabilitare termică a blocurilor de locuinţe

Mai mult confort pentru cetățenii din Otopeni!
Programul multianual de reablitare termică a blocurilor din orașul Otopeni

În data de 23.02.2016 a avut loc prima întâlnire de informare dedicată programului multianual de reablitare termică a blocurilor inițiat de Primăria orașului Otopeni fiind invitate toate asociațiile de proprietari. În cadrul acestei întâlniri, s-au adus în atenția invitaților programele de finanțare disponibile, condițiile și etapele de implementare și s-a oferit documentația necesară pentru înscrierea în programul multianual de reabilitare termică a blocurilor din orașul Otopeni.
Asociațiile de proprietari interesate au depus prima documentație la Registratura Primăriei, iar pentru elaborarea completă și corectă a acesteia a fost asigurat întregul suport de către un reprezentant al echipei de lucru a Primăriei orașului Otopeni. De asemenea, acesta a luat legătura cu administratorii și/sau președinții Asociațiilor de Locatari și a fost la adunările generale ale proprietarilor pentru o informare documentată cu privire la legislaţie, mecanismele de finanţare disponibile, planul de lucru, implicaţii financiare individuale şi beneficiile concrete ale acestui proiect, astfel încât să existe o înțelegere deplină și completă a acestei acțiuni.
Documentația depusă a fost compusă din Solicitarea de înscriere în programul multianual de reabilitare termică, Fișa tehnică a blocului de locuințe, Hotărârea Adunării Generale a Proprietarilor, lista proprietarilor cu semnăturile acestora de acord cu înscrierea în programul demarat de Primăria orașului Otopeni și contractul de mandat.
Până în prezent, au fost semnate contractele pentru elaborarea cererilor de finanțare și documentație tehnico-economică a unui număr de 20 de blocuri. Următorii pași, după finalizarea documentației tehnico-economice, vor consta în luarea la cunoștintă de către locatari a implicațiilor tehnice și a costurilor aferente eficientizării energetice ale blocurilor, prin semnarea unui act adițional la contractul de mandat și depunerea cererilor de finanțare.
Unitatea administrativ teritorială dorește să depună primele două cereri de finanțare (aproximativ 20 de blocuri) în apelul deschis luna aceasta, pentru obținerea finanțării nerambursabile din fonduri europene, prin Programul Operațional Regional 2014-2020.
Reamintim că programele de finanţare pe care Primăria oraşului Otopeni le poate accesa pentru implementarea programului de reabilitare termică a blocurilor de locuinţe sunt:
· Programul de reabilitare termică în conformitate cu OUG nr. 18/2009 privind creșterea performanței energetice a blocurilor de locuințe, completată si modificată, finalizat din bugetul local.
· Programul de reabilitare termică având finanțare din fonduri europene.
· La solicitarea în expres a vreunei asociații de proprietari poate fi și Programul de reabilitare termică a clădirilor de locuit cu finanţare prin credite bancare cu garanţie guvernamentală în conformitate cu OUG 69/2010.
Primăria orașului Otopeni mulțumește locuitorilor pentru înțelegere și suportul asigurat în îndeplinirea obiectivelor de a asigura confortul necesar în apartamentele de bloc și optimizarea consumului de energie.

Text: Primăria orașului Otopeni

Pentru a asigura traversarea în condiţii civilizate a celei mai aglomerate artere de circulaţie – Calea Bucureştilor (DN1) şi răspunzând totodată solicitărilor venite din partea cetăţenilor urbei noastre, în bugetul local a fost prevăzută suma necesară pentru realizarea a două lifturi moderne, de o parte şi de alta a pasarelei pietonale peste DN1, în zona centrală a oraşului, astfel încât traversarea să se facă uşor, în special de către persoanele în vârstă, persoanele cu dizabilităţi motorii, oameni cu cărucioare sau bagaje grele, biciclişti etc.
În cele ce urmează vă prezentăm principalele caracteristici tehnice ale celor două lifturi (ascensoare hidraulice):
- sarcina nominală: 1000 Kg/13 persoane;
- viteza nominală, acţionare: 0,5 m/s;
- lăţime x adâncime x înălţime cabină: 1000 mm x 2100 mm x 2100 mm;
- uşi cabină/palier: 800 mm x 2000 mm;
- acţionare uşi: automată cu viteză variabilă, cu reglare electronică a vitezei de închidere şi limitator de forţă la închidere, protecţie obstacole de tip perdea (fotocortină pe toată înălţimea şi lăţimea uşii);
- panou comandă cabină: AKS, BES, inox satinat, butoane cu halou luminos, sistem de iluminat de siguranţă în cabină, afişor poziţie şi sens, sistem bidirecţional de comunicare Klemafon2, dispozitiv de alarmă cu telefon, linie analogică asigurată de Primărie;
- sistem de urgenţă: inclus, cu aducerea liftului la staţia de bază şi evacuarea pasagerilor în cazul căderilor de tensiune;
- interfon: sistem bidirecţional de comunicare.
Investiţia a fost realizată de către Primăria oraşului Otopeni cu finanţare integrală din bugetul local şi a fost dată în folosință în data de 18.05.2016.

Primăria orașului Otopeni

ROMÂNIA ARE NEVOIE DE PATRIOTISM

   România are nevoie de patriotism mai mult decât orice. Şi spun asta pentru că, în absenţa patriotismului şi în absenţa spiritului de sacrificiu pentru naţiune, nu se poate construi nimic. Nu putem avea nici drumuri, nu putem avea nici şcoli, nu putem avea nici industrie, nu putem avea nici spitale, nu putem avea nici ordine publică şi nici o societate în care justiţia şi drepturile individuale să funcţioneze aşa cum ne dorim.
   În România, astăzi, să vorbeşti de naţiune, să vorbeşti de tradiţie, să vorbeşti de identitate a devenit aproape un tabu. Avem tot felul de indivizi, mulţi din ei plătiţi din afara ţării, oameni care trăiesc din - îmi permit să spun - din comercializarea trădării de ţară şi care, la orice discuţie despre naţiune, patriotism, valori româneşti încep să ridice din umeri şi să acuze de extremism, de şovinism, de xenofobie şi de tot felul de alte aberaţii.
   Cred că discursul public, la noi, în România, sincer să fiu, a luat-o pe o pantă care îmi aminteşte de ceea ce se întâmpla în 1990 sau chiar mai rău, de ceea ce se întâmpla prin 1945, '46, '47, '48, o perioadă în care, pe lângă faptul că în România nu a existat libertate de expresie, nu a existat dialog de niciun fel între persoane, dar nici între grupuri sociale, a existat un climat de intoleranţă şi un climat de ură, stimulat fix de cei care clamează toleranţa, clamează egalitatea şi clamează o serie de drepturi pe care ei le consideră ca fiind universale.
   Total fals! La fel ca şi atunci, şi acum în societatea românească se doreşte impunerea unei gândiri unice, unei gândiri unidirecţionale şi unei gândiri din care tot ce înseamnă valori româneşti, tot ce înseamnă tradiţie, tot ce înseamnă identitate naţională să dispară. Pentru că, în mod cert, cei care ne vor o ţară mică, o ţară obedientă şi cei care vor să rămânem un teren de încercare pentru tot felul de experimente internaţionale nu au nevoie de o Românie puternică. Iar cozile de topor sunt la datorie, indiferent că aceste cozi de topor sunt infiltrate prin partide, populează chiar şi Guvernul sau fac parte din aşa-zisa societate civilă, care numai civilă nu este.
   Şi aceşti oameni, despre care cu toţii citim şi care îşi dau cu părerea peste tot, au o singură profesie: să vorbească permanent cu dispreţ despre istoria românilor, despre valorile româneşti, despre cultura şi civilizaţia românească, atunci când nu denigrează biserica sau alte instituţii tradiţionale care au creat această identitate şi au ţinut spatele României în vremuri foarte grele.
   De aceea, mai mult ca niciodată, ar trebui să nu demonetizăm ideea de patriotism. Să înţelegem că a te lupta, a te sacrifica şi a-ţi afirma ataşamentul şi iubirea de ţară reprezintă o virtute, şi nu reprezintă în niciun caz un element, aşa, care să ţină cont de nişte excese personale. Pentru că, în cazul în care nu vom tempera aceste excese şi aceste abuzuri ale celor care, în numele corectitudinii politice şi în numele noului totalitarism al gândirii unice încearcă să-şi impună ideile, ne vom găsi în situaţia în care a vorbi despre România va fi ilegal, în situaţia în care a pronunţa cuvântul naţionalism va fi o faptă penală şi în situaţia în care dacă vom vorbi de identitate vom fi etichetaţi ca nişte retrograzi şi ca nişte personaje ancorate într-un mediu total marginal şi nefrecventabil al societăţii.
   De aceea, ar trebui să ne lepădăm de toate aceste false tabuuri şi să începem să fim din nou mândri că suntem români cu adevărat în primul rând prin fapte, iar apoi prin vorbe, să fim o naţiune care să se respecte pe sine pentru a cere respectul celorlalţi şi să nu ne mai lăsăm abuzaţi de tot felul de personaje obscure şi de tot felul de trepăduşi care trăiesc din insultarea ţării pe pământul căreia trăiesc.
   E momentul ca patriotismul românesc să devină un vector de dezvoltare economică, un vector de punere în valoare a intereselor româneşti sub aspect politic, social şi cultural la nivel internaţional, chiar şi un vector de întărire a tot ceea ce înseamnă identitate şi tot ceea ce înseamnă valori, pentru că fără patriotism şi fără iubirea de naţiune, România nu are absolut niciun viitor. Şi sunt mulţi care nu doresc niciun viitor acestei ţări.
   De aceea, cred că nu-i nicio ruşine să fim naţionalişti, să ţinem la trecutul nostru, să respectăm valorile şi să nu-i lăsăm pe diverşi neaveniţi să ne înveţe ei pe noi ce înseamnă să fii român şi cum trebuie să trăim noi, la noi în ţară.

Daniel Gheorghe

Deputat PNL

Primăria oraşului Otopeni în colaborare cu Regia Autonomă de Transport Bucureşti – RATB, în baza Contractului de transport public nr. 3294 bis/c/01.08.2013 (14302/10.09.2013), prelungit prin Actele adiţionale ulterioare, cu valabilitate până la 01/08/2016, pentru linia de transport în comun 449, a H.C.L. Otopeni nr. 110/2011, a H.C.L.M.B. nr. 139/2006, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a celorlalte legi speciale, oferă anumitor categorii de persoane următoarele facilităţi:

1. pensionari: gratuitate 100%, conform H.C.L.M.B. nr. 139/2006 și H.C.L. Otopeni nr. 110/2011;

2. veterani și văduve de razboi: scutire 100%, conform Legii nr. 44/1994;

3. persoane cu dizabilităţi (handicap grav sau permanent) şi însoţitorii acestora, precum şi asistenţii personali şi asistenţii personali profesionişti ai acestora: scutire 100%, conform Legii nr. 448/2006;

4. elevii şi studenţii (din învăţământul de stat şi învăţământul particular acreditat): reducere 50%, conform Legii nr. 1/2011 și H.G. nr. 309/1996;

5. persoane persecutate din motive politice (deportaţi și deţinuţi politici): scutire 100% conform Decretului – Lege nr. 118/1990;

6. urmaşii eroilor martiri şi luptătorilor care au contribuit la Victoria Revoluţiei române din decembrie 1989: scutire 100%, conform Legii nr. 341/2004.

Pentru liniile de transport în comun speciale 780 și 783 nu există acorduri încheiate şi nu se acordă facilităţi călătorilor.

Românii dincolo de Dunare

   În ciuda aparențelor, Dunărea nu a reprezentat niciodată o graniță etnică pentru neamul românesc. Cândva, în trecut, în locurile de baștină ale tracilor, se vorbea o limbă pur românească care ținea din spațiul României de azi și până în Munții Pindului ori Tesalia în Grecia, ori în vest din Istria dalmată și până la Odessa și râul Bug. Voi vorbi, pe scurt, despre principalele grupuri de populație neo-tracică existente astăzi dincolo de Dunăre și care au supraviețuit unui val uriaș de neamuri slave și unui proces lent de slavizare întins pe mai bine de un mileniu, apoi politicii de represiune anti-creștină dusă de turci și albanezi, iar nu în ultimul rând politicilor moderne de dez-naționalizare operate în Balcani de națiuni precum Bulgaria, fosta Yugoslavie ori chiar Grecia.
Voi începe incursiunea cu urmașii „moesilor” ori „daco-moesilor”, adică românii timoceni, identici ca grai, obiceiuri și antropologie în funcție de repartizarea geografică mai întâi cu oltenii din Dolj și Mehedinți și cu bănățenii din Caraș-Severin, astfel că Oltenia și Banatul continuă natural la sud de Dunăre. Iar acest bloc de-a dreptul compact, de aproximativ 300.000 de români potrivit surselor neoficiale, cele oficiale vorbind de doar 40-50.000 de români, în trecut mergea pe văile Timocului și ale altor râuri din zonă ori urmând calea munților până în zona Sofiei în Bulgaria ori până dincolo de orașul Niș în sudul Serbiei. Din păcate această mare comunitate românească, cândva majoritară în orașe precum Vidin (Dii în românește) nu se bucură de drepturi reale în Bulgaria care o ignoră cu bună știință ori se află sub o reală persecuție în Serbia, unde în timp ce minoritatea românească din Banatul sârbesc are drepturi egale cu minoritățile naționale de pe teritoriul României, în contrast, românii timoceni care sunt porecliți „vlahi” inclusiv în documentele oficiale nu au drepturi recunoscute legal, nu au școli ori așezăminte culturale și au deschisă o singură biserică românească supusă unei presiuni permanente. Pe multe hărți, teritoriul acesta compact românesc de la sud de Dunăre încă mai poartă numele antic pre-mergător ocupației romane și organizării aici a unor provincii romane, precum Moesia Superior ori Dacia Mediteranea (Ripensis), respectiv Tribalia. De pe aceste locuri, din mijlocul acestor strămoși ai neamului românesc, precursori ai românilor timoceni s-au ridicat mari personalități ale istoriei lumii precum împărații romano-bizantini Constantin cel Mare și Iustinian ori Sfântul Niceta de la Remesiana. 
   În evul mediu, cum treceai Dunărea dădeai de nenumărate teritorii locuite preponderent de români, mai ales zonele montane ori împădurite, unde slavii nu pătrunseseră atât de adânc și care au constituit și baza Imperiului Româno-Bulgar din sec. XII inițiat de frații vlahi din Veliko Târnovo, Petru și Asan, desăvârșit de Ioniță Caloian, stat care a fost dovada faptului că de la Carpați și până la Balcani se vorbea același grai muntenesc al limbii române, iar identitatea românească nu fusese încă insularizată la nordul Dunării. Ceva mai târziu, domnii români au avut interese directe în teritoriul de la sudul Dunării, dintre râurile Morava-Timoc-Lom, aflat în jurisdicția țaratului de Vidin, unde deseori au intervenit politic, religios, economic ori chiar militar, luând în stăpânire teritoriul românesc de peste Dunăre, vremelnic în timpurile domniilor lui Vlaicu Vodă, Radu I ori Mircea cel Bătrân. Dinastia care a domnit la Vidin până la instalarea pașalâcului otoman, la 1397, fiind înrudită cu Basarabii români, tot din zona Timocului venind în Țara Românească și Sfântul Nicodim de la Tismana, deschizător de drumuri în viața monahală și exponent al unei interesante simbioze culturale între străvechea lume românească transdanubiană și civilizația slavonă care devenise între timp predominantă în spațiul balcanic. Nu de puține ori, domni români precum Mircea cel Bătrân, Neagoe Basarab ori Constantin Brâncoveanu, au ctitorit biserici și mânăstiri românești în vechea Tribalie și au obținut privilegii de la turci în favoarea comunității românești. Actele oficiale atestă practicarea cultului ortodox în Timoc în limba românească până la sfârșitul sec. XIX când mai întâi autoritățile sârbești, apoi cele bulgărești o exclud, deoarece o dată cu apariția statelor-națiune în urma începerii colapsului Imperiului Otoman decid să treacă la o politică represivă de asimilare a elementului românesc sud-dunărean. La 1878 a fost cât pe ce ca întreaga regiune a Vidinului, puternic românească la acea dată, să revină României în urma Războiului de Independență, însă opoziția Rusiei a făcut ca Vidinul să ajungă parte a viitorului stat bulgar. Din păcate România a neglijat extrem de mult comunitatea românească din Timoc ducând la o izolare totală a acestora față de românii din nordul Dunării. Tentativele de constituire a unor organizații românești în Timoc s-au lovit de opoziția dură a statului sârb și presiuni juridice ori psihice greu de admis într-o lume liberă. Ca dovadă, Drăgan Constantinescu (Draghișa Konstandinovici pe numele slavizat, deoarece sârbii și bulgarii au practicat în sec. XX o politică de slavizare a numelor românești comună politicii de maghiarizare din Ardeal sub dualismul austro-ungar) din Kladovo, în numele Consiliului Național Român din Serbia avea să spună astfel despre drepturile acestor frați ai noștri: Noi luptăm pentru dobândirea drepturilor noastre în țara în care trăim și ai cărei cetățeni suntem. Sunt meleagurile noastre moștenite dinainte de Traian și Hristos și nu avem planuri să plecăm niciunde cu pământul în spate. Adevărat vă spun, potrivit tuturor cercetărilor arheologice și istorice, românii timoceni sunt cei mai vechi locuitori ai Serbiei și nu sunt rezultatul niciunei migrații de populații. 
   Părintele Boian Alexandrescu (Aleksandrovici slavizat) este practic liderul informal al rezistenței spirituale a românilor timoceni, fiind singurul paroh al unei biserici ortodoxe românești ridicate în localitatea Malainița, județul Negotin, biserică realizată cu mare trudă și unica biserică românească funcțională la această oră în Timoc. În dorința de afirmare a recunoașterii identității românești a avut parte de numeroase piedici și dificultăți rezultate atât din interesul sârbilor de a-i declara pe timoceni doar „vlahi” și nu români, dar și din dezinteresul autorităților românești dublat de dezbinarea clasică a românilor. El chiar vorbește de paradoxul prin care românii din Banatul sârbesc și Voievodina au biserici, școli și chiar o episcopie, reprezentând doar a zecea parte din numărul românilor timoceni (30-35.000 față de 300.000-350.000 de oameni). Vorbind despre efectele politicilor anti-românești de la sudul Dunării, părintele Boian amintește de cazuri de români timoceni care în lipsa bisericilor românești nu au apucat să se boteze până la sfârșitul vieții ori care au ajuns să nu cunoască limba română scrisă în absența cărților românești și a oricărei forme de educație în limba română. Românii timoceni doresc legitim doar aceleași drepturi pe care minoritățile le au în România ori pe care chiar mai mica minoritate românească din Voievodina le deține. Lupta curajoasă a unor români precum părintele Boian Alexandrescu nu s-a oprit, iar în ultimii ani autoritățile de la Belgrad încep să dea semne de acceptare a unora dintre cererile românilor timoceni. La București, din păcate, încă foarte puțină lume se gândește la soarta fraților noștri de dincolo de Dunăre, iar recunoașterea drepturilor comunității românești din Timoc și Craina (Marginea) sunt încă un deziderat departe de realizare. 
   Dincolo de munții Balcani, în Macedonia, Grecia, Albania, dar și în comunități răzlețe din munții din sudul Bulgariei se găsesc macedo-românii ori armânii, autohtoni din Balcani, proveniți din rândul neamurilor trace din sud (odrizi, besi, dardani etc.) și din rândul sintezei traco-eline reprezentate de civilizația macedoneană de la hotarul nordic al lumii grecești. Numărul armânilor este incert astăzi, dar putem vorbi de aproximativ o jumătate de milion de armâni risipiți în întreg spațiul sud-est european. Macedo-românii sunt împărțiți în mai multe sub-grupuri, dintre acestea amintim fârșeroții din Albania și Epir, pindenii ori cipanii care trăiesc în Macedonia greacă, dar și în cea slavă, Munții Pindului, Tesalia și alte locuri din Grecia precum ar fi chiar Muntele Olimpului; a treia grupă importantă fiind cea a gramustenilor răspândiți în zona Macedoniei și în Bulgaria. Între cele 3 mari sub-grupe de aromâni există diferențe subdialectale și de răspândire geografică, mare parte din ei fiind neamuri de crescători de animale, preponderent oi și de comercianți, astfel macedo-românii jucând un rol important în dezvoltarea unor orașe importante din Grecia (Salonic, zis „Sărună” în armânește, Veria, Volos etc.) ori în Albania unde armânii au avut până în secolul XVIII, la 1788, când, cu susținerea turcilor, este rasă de pe fața pământului de către musulmanii albanezi din Imperiul Otoman, o mare metropolă comercială și culturală, Moscopole. Și astăzi, cea mai mare parte din populația creștin-ortodoxă a Albaniei este de origine armână, iar cel mai longeviv prim ministru al Albaniei de după căderea comunismului a fost un etnic armân, Fatos Nanu. În trecutul bizantin, macedo-românii au jucat un rol important în structura Imperiului și deseori au constituit principate rebele ori chiar au fost un factor de sprijin al puterii de la Constantinopol, astfel în nordul Greciei, Macedonia și regiuni din Albania, sudul Serbiei ori sudul Bulgariei închegându-se formațiuni statale armânești, cele mai însemnate fiind Vlahia Mare și Vlahia Mică, așezate în centrul și nordul muntos al Greciei cu extensii în vechea Macedonie. Singura națiune din Balcani, care, după eroica rezistență a armânilor în fața islamizării otomane, le-a dat o mână de ajutor deschizându-le școli, așezăminte sociale ori culturale și susținând Biserica din spațiul macedo-român a fost România. În sec. XIX, o dată cu apariția puternică a naționalismului în Balcani, armânii s-au văzut rupți între Grecia, Albania, Yugoslavia și Bulgaria, fiecare din aceste state ducând o politică dură în raport cu minoritățile naționale. Grecii, de exemplu, nu recunosc identitatea națională a macedo-românilor nici până astăzi, bulgarii o recunosc cu jumătate de gură, albanezii o ignoră și marginalizează, iar singurul stat din Balcani unde putem vorbi de drepturi depline pentru comunitatea macedo-română, probabil că este Fosta Republică Yugoslavă a Macedoniei. Aromânii sunt autohtoni în Europa de sud-est și în ciuda lipsei pentru atâtea secole a unui stat propriu și a practicilor brutale de deznaționalizare, au reușit să-și păstreze nealterată identitatea etnică și credința ortodoxă. În sec. XIX a existat o tentativă de schițare a unui stat armân în Macedonia cu capitala la Salonic dar proiectul nu a fost niciodată pus în practică, iar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Italia, după ocuparea Greciei de trupele germane, a dispus alcătuirea unui efemer „Prințipat di la Pind” în mijlocul Greciei montane. În dorința de a salva identitatea armânească și de a întări granița de sud a României, după 1920, România a colonizat câteva zeci de mii de armâni originari din Grecia, Albania și Bulgaria în sudul Dobrogei (Cadrilater), de unde provine și cea mai mare parte a comunității armâne care locuiește astăzi în orașul Otopeni. 
   Firi îndrăznețe, adaptabile și cu o mare capacitate inovativă și spirit comercial, armânii au dat câteva mari personalități ale culturii și civilizației europene: Ion Luca Caragiale, Herbert von Karajan, frații Manaki, Camil Ressu, Toma Caragiu, Tasko Nacic, Dan Pița, George Averoff, Patriarhul Ioachim al-III-lea al Constantinopolului, Andrei Șaguna, familia Mocioni, familia Sinas, Evangelos Averoff, Michael Dukakis, Ioannis Kolettis, Nicolae Batzaria, Ion Caramitru, Stefan O. Iosif, Elie Carafoli, Emanoil Gojdu, Mina Minovici, Apostol Mărgărit, Pitu Guli, George Murnu, Iovan Karamata, Daniel Moscopolites, Cristian Gațu, Gheorghe Hagi și mulți alții.
   La sudul Dunării, mai trăiesc și astăzi 2 neamuri ale românității aflate într-un proces de dispariție etnică și asimilare în rândul națiunilor din jurul lor: megleno-românii de la granița muntoasă greco-macedoneană, însumând la nivel mondial un număr de aproximativ 20.000 de persoane, dintre care aproximativ 5000 locuiesc în comuna Cerna din județul Tulcea și fiind vorbitori ai unui dialect apropiat de aromână, dar cu influențe slave majore, iar nu grecești ca în cazul celeilalte, megleno-românii fiind considerați și o populație de origine mixtă româno-turanică după unele legende și păreri istorice; respectiv a doua comunitate românească străveche, vorbitoare a unui dialectic distinct cu caracteristici mai apropiate de daco-română decât de macedo-română și aflată în Peninsula Istria de pe actualul teritoriu al Croației, comunitate al cărei contact cu lumea slavă este evident și care a evoluat separat în acest spațiu dalmat, o reprezintă istro-românii. Istro-româna, rămasă izolată de daco-româna oficială a României moderne, este considerată o limbă periclitată a cărei dispariție nu ar mai fi decât o chestiune de timp. Istro-româna mai este vorbită astăzi de cel mult 1500 de persoane, deși cu sute de ani în urmă era limba majoritară a locuitorilor din Istria dalmată. 
România are datoria și obligația de a apăra, proteja și păstra identitatea etnică și culturală a tuturor comunităților românești de la sud de Dunăre și să facă tot ce-i stă în putere spre a nu-i lăsa pe urmașii tracilor din jurul hotarelor actuale ale României să dispară din istorie pentru totdeauna.
Daniel Gheorghe, Deputat PNL

Ion Barbu (18 martie 1895, Câmpulung-Muscel - 18 august 1961, București)

Ion Barbu a fost un poet și matematician român. Ca matematician este cunoscut sub numele Dan Barbilian. A fost unul dintre cei mai importanți poeți români interbelici, reprezentant al modernismului literar românesc. Dan Barbilian era fiul judecătorului Constantin Barbillian (care și-a latinizat numele inițial „Barbu”) și al Smarandei, născută Șoiculescu.
Talentul său matematic se manifestă încă din timpul liceului, elevul Barbilian publică remarcabile contribuții în revista Gazeta matematică. In tot acest timp, Barbilian își dezvoltă și pasiunea pentru poezie. Între anii 1914-1921 studiază matematica la Facultatea de Științe din București, studiile fiindu-i întrerupte de perioada în care își satisface serviciul militar în timpul Primului Război Mondial.
I-a avut ca profesori pe Gheorghe Țițeica, Dimitrie Pompeiu, David Emmanuel, Traian Lalescu și Anton Davidoglu.

Gata iarna.

   A început curățenia de primăvară. Primăria OTOPENI, a demarat împreună cu operatorul de salubritate, campania de curăţenie a oraşului.În cadrul acestei acțiuni, operatorul de salubritate va interveni pe străzi, trotuare, parcări și zone verzi, în vederea salubrizării și evacuării tuturor deșeurilor si a vegetaţiei uscate.În vederea asigurării posibilităţii de intervenţie a utilajelor si forţelor de intervenţie în situaţii de urgenţă cetăţenii oraşului au obligaţia :

­Să nu scoată ori să depoziteze, chiar temporar, pe stradă, trotuare sau locuri virane, deşeuri menajere, reziduuri, materiale sau mărfuri.
­Trotuarul din dreptul fiecărei proprietăţi trebuie să rămână totdeauna degajat, în vederea liberei circulaţii şi a salubrizării publice.
­Să nu scoată, depoziteze materiale sau mărfuri pe locurile destinate circulaţiei publice.
­Să nu arunce sau să depoziteze pe trotuare, străzi sau guri de canale, resturi menajere sau gunoaie. Acestea vor fi colectate în recipienţi speciali destinaţi resturilor şi gunoaielor menajere. Orice cetăţean este dator a întreţine curat trotuarul şi rigola din dreptul imobilului ce-l locuieşte.
În cazul celor care locuiesc la marginea oraşului, pe străzile prevăzute cu canale-rigole stradale, fiecare propietar are obligaţia să asigure menţinerea în stare curată şi degajată a acestora în scopul evacuării rapide a apei rezultate din precipitaţii abundente.
Conducătorilor de vehicule de orice categorie, le este interzis a se urca cu vehiculele pe trotuare blocând astfel traficul pietonal şi al maşinilor mari de salubrizare şi intervenţie.
   Odată cu venirea primăverii şi demararea curăţeniei specifice acestui anotimp, una dintre principalele cauze de incendiu o reprezintă arderea în condiţii necorespunzătoare a resturilor vegetale, pericolul mai mare este atunci când arderea vegetaţiei se face în apropierea construcţiilor sau altor materiale combustibile.
   Pentru evitarea acestui lucru se impun următoarele măsuri specifice de prevenire a incendiilor specifice sezonului de primăvară:
­Se interzice utilizarea focului deschis în locuri cu pericol de incendiu şi pe timp de vânt sau după lăsarea întunericului;
­Se interzice arderea resturilor vegetale a gunoaielor, deşeurilor şi a altor materiale combustibile fără luarea măsurilor ce se impun pentru împiedicarea propagării focului la vecinătăţi, asigurându-se supravegherea permanentă a arderii, precum şi stingerea jarului după terminarea activităţii prin stropirea cu apă pentru a împiedica reaprinderea focului sub acţiunea curenţilor de aer sau împrăştierea resturilor aprinse;
­Asigurarea în apropierea focului a unui recipient cu apă şi a unor unelte de primă intervenție (lopeţi, mături, etc.) pentru cazul în care focul scapă de sub control;
­Utilizarea focului deschis nu se admite la distanţe mai mici de 40 m faţă de locurile cu pericol de explozie: gaze şi lichide combustibile, vapori inflamabili, explozivi etc., respectiv 10 m faţă de materiale sau substanţe combustibile: lemn, hârtie, textile, carton asfaltat, bitum, ulei etc., fără a fi supravegheat şi asigurat prin măsuri corespunzătoare; SE INTERZICE LĂSAREA FĂRĂ SUPRAVEGHERE A FOCULUI DESCHIS !
   Luarea măsurilor pentru prevenirea jocului copiilor cu focul în locuri în care se pot produce incendii, constituie o obligaţie a persoanelor care răspund, potrivit legii, de creşterea, educarea şi îngrijirea copiilor;
   Se interzice executarea arderii în imediata apropiere a rețelelor electrice, de comunicații, conducte de transport produse petroliere, gaze naturale în zona de siguranță a căii ferate sau a drumurilor de acces;
   Distrugerea prin ardere a deşeurilor, resturilor menajere şi vegetaţiei uscate se efectuează cu respectarea prevederilor art. 52, alin.3, lit b şi art. 94 alin.1 litera n, din Legea nr. 265/2006 pentru aprobarea O.U.G. nr. 195/22.12.2005 privind protecţia mediului, care se referă la obligativitatea obţinerii acceptului Agenţiei de Protecţia Mediului şi informarea în prealabil a serviciilor pentru situaţii de urgenţă în cazul arderii miriştilor, respectiv interzicerea folosirii focului deschis pe teritoriul ariilor naturale protejate.
   În conformitate cu art. 98 din OUG nr. 195/22.12.2005 constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau amendă penală pentru arderea miriștelor, stufului, tufărișului și vegetației ierboase, dacă au fost de natură să pună în pericol viața și sănătatea umană, animală sau vegetală.
În cazul observării incendiilor, persoanele fizice și juridice aflate în apropiere au obligația să anunțe la nr. unic de urgență 112 și să ia măsuri după posibilitățile sale pentru limitarea și stingerea incendiului fără însă să îşi pună viaţa în pericol.

Primăria orașului Otopeni
Inspector PSI – Protecție Civilă
Popa Cornel

IMPORTANŢA FAMILIEI

ÎN SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ

În această perioadă se derulează o campanie de strângere de  semnături, iniţiată de un grup de organizaţii nonguvernamentale şi societăţi care doresc să propună Parlamentului României schimbarea art. 48 din Constituţie, cu privire la definirea familiei, prin varianta simplă, normală şi firească: familia reprezintă uniunea liberă dintre un bărbat şi o femeie.

La prima vedere este o modificare absolut de bun-simţ şi absolut banală, dar această modificare este deosebit de importantă în actualul context politic şi ideologic  din  lume.  Este - îmi permit să spun - chiar fundamentală pentru ceea ce înseamnă viitorul României şi păstrarea valorilor în spiritul cărora această naţiune s-a dezvoltat, a trăit şi şi-a construit cultura, de-a lungul secolelor.

Familia, în primul rând, este o instituţie teologică, biologică şi socială a lumii creştine. Familia creştină pe care o cunoaştem noi este întemeiată de un bărbat şi o femeie şi este axată pe o serie de valori comune, în baza cărora sunt educaţi şi crescuţi copiii, spre a crea o societate sănătoasă, o societate capabilă să se dezvolte şi  să  se  perpetueze cu adevărat.

Dar, din păcate, în secolul al XX-lea, pornind după Al Doilea Război Mondial, odată cu expansiunea ideilor deconstructiviste ale Şcolii marxiste de la Frankfurt, treptat, treptat, au început să se impună o serie de idei care ţin mai curând de relativizarea  valorilor  şi de dărâmarea a ceea ce cunoaştem  noi drept familie creştină.

Atacul la familia normală, formată de un bărbat şi o femeie, este una dintre priorităţile ideologiei genurilor, o ideologie care încearcă să reconstruiască, într-o cheie postmodernă, lupta de clasă pe care o cunoaştem cu toţii, din ideologia marxistă a secolului al XIX-lea. Dar acum această luptă de clasă este trecută într-o cu totul şi cu totul altă paradigmă, între minorităţile sexuale şi majoritate, ori, culmea, chiar între femei şi bărbaţi. Se creează false adversităţi, se creează false identităţi, totul pentru a demantela structura clasică a societăţii, a desfiinţa familia, ca instituţie fundamentală a vieţii, şi a relativiza ceea ce înseamnă conceptul creştin de definire a societăţii omeneşti.

Din păcate, această ideologie vine să etatizeze viaţa privată şi să desacralizeze importanţa familiei şi principalii piloni pe care s-a construit lumea, aşa cum o cunoaştem până astăzi. Se încearcă crearea unei noi lumi, dintr-o supă anarhică care să stea undeva pe ruinele lumii în care trăim cu toţii astăzi.

Dar de ce este important să definim în România de astăzi această familie drept uniunea  dintre  un  bărbat  şi  o  femeie?

Foarte simplu. În primul rând, pentru că este unica formă prin care specia omenească se poate perpetua şi poate avea continuitate. Apoi, avem o mare criză demografică în România, o criză demografică  la nivel european, la o scară, îmi permit să spun, mult mai mare decât cea pe care noi, românii,  o  traversăm  astăzi.

Apoi, familia formată, bineînţeles, de un bărbat şi o femeie este unicul concept de dezvoltare a societăţii, în baza căreia copiii pot fi educaţi armonios, pot fi educaţi echilibrat şi pot lua contact atât cu modelul bărbatului, cât şi cu modelul femeii, creând un raport de complementaritate şi un întreg, în ceea ce priveşte educaţia şi formarea  lor ca  oameni.

Bineînţeles că această ideologie a genurilor vine pur şi simplu să nege distincţia între bărbat şi femeie. Conform aberaţiilor care se vehiculează mai nou în anumite societăţi din lume, se spune că oricine se poate  defini după cum doreşte, fie bărbat, fie femeie, că nu există diferenţe între cele două sexe. Total fals. Lumea, viaţa, biologia, teologia, cultura, totul demonstrează că există, iar aceste două părţi, bărbătească şi femeiască, nu trebuie să se afle într-un conflict, după modelul acestei lupte de clasă, pe care o pretinde marxismul cultural, care încearcă treptat  să  se impună şi în societatea  românească.

Europa în care trăim acum este marcată de o criză uriaşă, o criză morală fără precedent în ultimele două milenii de creştinism şi este marcată şi de o criză demografică. Vedem, iată, în anumite ţări europene, unde vedem o familie sau foarte multe familii care nu au copii, vedem cupluri care se pretind a fi familii, formate din persoane de acelaşi sex, care bineînţeles că nu pot avea copii, sub nicio formă, pentru că aceasta e legea firii şi vedem, în acelaşi timp, familii de imigranţi din afara spaţiului european, din Asia, din Africa, din Orient, care au câte 5, 6, 7, 8 copii.

Consider că imigraţia nu doar că nu este o soluţie pentru Europa, ci va fi cea mai mare problemă a viitorului Europei, o Europă care, vrând-nevrând, îşi va pierde identitatea  sa...

Singurul lucru pe care vreau să-l spun este că atât noi, cât şi cetăţenii pe care îi reprezentăm aici, trebuie să susţinem această campanie de strângere de semnături, iniţiată de societatea civilă şi să apărăm familia în faţa tuturor acestor provocări care nu fac decât să dărâme eşafodajul  creştin al  societăţii  româneşti.

Susţinând familia creştină, susţinând valorile familiei normale, nu facem decât să asigurăm viitorul copiilor noştri şi viitorul acestei naţiuni.

Daniel Gheorghe

Deputat PNL

   În data de 3 Februarie 2016, în cadrul programului “Cultură pentru seniori”, program înfiinţat la Clubul Pensionarilor din Otopeni, s-a deschis sezonul 2016 a vizitelor la muzeele patriei. Primele două vizite au fost la Muzeul Naţional de Istorie a României din Calea Victoriei nr.12 şi la Institutului Naţional de Geologie situat în Şoseaua Kiseleff nr.2. Am avut parte de o zi frumoasă, liniştită şi plină de zâmbete. Consider că sunt mult mai reprezentative părerile seniorilor noştri vis-à-vis de vizitarea celor două centre culturale din Bucureşti, şi voi lăsa vocea lor să-şi exprime această experienţă inedită:
   „Ne-a plăcut foarte, foarte mult. Mulţumim tuturor organizatorilor. Fam. Moţoc, Ion şi Maria”
   „04.02.2016 Impresii din vizitele efectuate de Clubul Pensionarilor din Otopeni:
   Data de 03.02.2016, va rămâne întipărită în memoria pensionarilor din OTOPENI ca dată de referinţă pentru completarea cunoştinţelor despre istoria patriei noastre, cât şi despre imensa colecţie de eşantioane şi mărturii arheologice exsistente la Muzeul Naţional de Geologie Bucureşti.
   Vizita la Muzeul Naţional de Istorie a României a vizat două structuri şi a constat în vizitarea tezaurului în evoluţie istorică şi copiile după Columna lui Traian, obiectiv cu multe conotaţii vis-a-vis de originile, războaiele, etapele de dezvoltare ale Daciei din perioada Imperiului Roman. Lucrările în evoluţie realizate de strămoşii noştri din aur, au constituit un punct de atracţie al vizitei, cu toate că parţial nu se aflau în muzeu, unele piese valoroase fiind în China, în cadrul unei expoziţii internaţionale.
   Vizita la Muzeul Naţional de Geologie a fost prilej de cunoaştere a evoluţiei, dezvoltării pământului şi respectiv a teritoriului României; de la structura microorganismelor, până la regnul animal, în decursul perioadelor geologice, toate acestea au fost ilustrate şi comentate de ghizi competenţi, care au dat explicaţii de-a lungul vizitei.
   Un eveniment deosebit l-a constituit şi vizitarea expoziţiei de ţinute vestimentare franceze, deschisă în cadrul Muzeului Naţional de Geologie, expoziţie realizată atât prin expuneri în miniatură a costumelor unor personalităţi, cât şi a fotografiilor cu explicaţii în detaliu a costumaţiilor.
   Această excursie de o jumătate de zi nu se putea realiza de către membrii Clubului Pensionarilor din Otopeni fără sprijinul de necontestat al d-lui Primar Gheorghe Silviu, cât şi al conducerii Clubului Pensionarilor din localitatea Otopeni, cărora le mulţumim pentru această memorabilă acţiune cognitivă şi educativă.
   Cu multă recunoştinţă organizatorilor, Popic L.Vladimir”

   „10.02.2016 Vizitele la cele două muzee: de Istorie şi Geologic, mi-au plăcut foarte mult, mai ales la cel de Geologie unde am avut un ghid foarte bun, care mi-a amintit de tinereţea mea de elev, aşa de frumos ne-a prezentat ghidul nostru, ca o profesoară de nota 10. Pentru aceasta şi pentru tot ce faceţi membrilor Clubului Pensionarilor, Vă mulţumesc! State Stelian”

Manuela Formunda

   Obiectivul permanent al oraşului Otopeni şi al operatorului de termoficare este garantarea confortului tuturor locuitorilor conectaţi la sistemul centralizat.

   Cei doi parteneri, Primăria Oraşului Otopeni şi Veolia Energie România, sunt interesaţi în a oferi un confort termic optim, dar la un preţ accesibil şi suportabil.
Soluţia oferită este distribuţia pe orizontală, care presupune ca fiecare apartament să fie contorizat individual.
Astfel, beneficiarii soluţiei au la discreţie apa caldă şi căldura şi, în acelaşi timp, îşi pot gestiona şi anticipa costurile facturii de energie termică.
În plus, nu există costuri suplimentare pentru exploatarea echipamentelor şi niciun risc în interiorul apartamentelor.

   În 2015, s-a continuat seria lucrărilor de montare a soluţiei de contorizare individuală cu distribuţia pe orizontală. Astfel, a fost finalizat şantierul pentru cele două scări ale Blocului B1-2, avantajul imediat fiind începerea furnizării de apă caldă, beneficiu pe care locatarii nu îl aveau anterior.
   Ca şi în celelalte cazuri, procedeul tehnic a constat în înlocuirea tuturor conductelor verticale din apartamente cu soluţia nouă, pe orizontală şi montarea de contoare individuale la uşa fiecărui apartament.

   Beneficiile soluţiei sunt multiple şi vin să soluţioneze cea mai mare parte dintre dorinţele clienţilor sistemului centralizat de termoficare :
    - se înregistrează direct gigacaloriile şi nu unităţile de consum (cum se întâmplă în cazul montării de repartitoare de costuri)
    - apa caldă în permanenţă, la temperatura dorită
    - locatarul îşi poate porni/ opri căldura în funcţie de dorinţele acestuia, fără ca el să depindă de asociaţie sau vecini în luarea deciziei
    - temperatura poate fi reglată în funcţie de confortul dorit
    - în cazul apartamentelor cu datorii, livrarea poate fi sistată doar pentru acestea, fără a îi afecta pe ceilalţi locatari.

   Rezultatele pe care le oferă soluţia distribuţiei orizontale cu contorizare individuală pot fi cuantificate. Dincolo de independenţă şi confort, clienţii care optează pentru acest sistem pot observa o economie de costuri pentru încălzire şi apă caldă.
   Un exemplu concret îl reprezintă cele două blocuri ale Primăriei, A1-2a și B1-2 care au optat pentru sistemul contorizării individuale, unde diferenţele de consum şi, implicit, valorile facturilor faţă de blocuri similare care folosesc sistemul distribuţiei pe verticală pot ajunge până la 20%. Prin Hotărârea Consiliului Local nr. 5 din Ianuarie 2016 s-a modificat preţul gigacaloriei de la 112 lei cu TVA inclus la 108,40 lei cu TVA inclus.
   Pentru informaţii şi detalii despre contorizarea individuală cu distribuţie pe orizontală, suntem oricând la dispoziţia dumneavoastră la numărul de call-center :
0 800 888 333 sau la adresa de e-mail secretariat@veolia.com.

Text: Primăria orașului Otopeni

Programul multianual de reabilitare termică a blocurilor din orașul Otopeni

   Primăria oraşului Otopeni începe demersurile pentru programul de reabilitare termică a blocurilor de locuințe din oraşul Otopeni. Programul constă în două etape – etapa 1: reabilitarea acoperişurilor sau a terasei sau, în funcție de caz, termoizolarea planşeului de peste ultimul nivel și etapa 2: reabilitarea pereților exteriori, subsoluri și înlocuirea ferestrelor și ușilor.
   O echipă din cadrul Primăriei oraşului Otopeni lucrează la realizarea proiectului de reabilitare termică, programând la implementare toate activităţile prevăzute în OUG 18/2009, completată şi modificată.
În acest sens, un reprezentant din echipa Primăriei oraşului Otopeni va lua legătura în perioada februarie – martie 2016 cu administratorii blocurilor de locuinţe pentru oferirea mai multor detalii si însoţirea acestora la întâlnirile cu locatarii pentru o informare documentată cu privire la legislaţie, mecanismele de finanţare disponibile, planul de lucru, implicaţii financiare individuale şi beneficiile concrete ale acestui proiect.
   Programele de finanţare pe care Primăria oraşului Otopeni le poate accesa pentru implementarea programului de reabilitare termică a blocurilor de locuinţe sunt:
   Programul de reabilitare termică în conformitate cu OUG nr. 18/2009 privind creșterea performanței energetice a blocurilor de locuințe, completată si modificată, Programul de reabilitare termică având finanțare din fonduri europene şi Programul de reabilitare termică a clădirilor de locuit cu finanţare prin credite bancare cu garanţie guvernamentală în conformitate cu OUG 69/2010.
   Conform statisticilor, odată cu reabilitarea blocurilor, facturile la întreținere ale locatarilor din blocurile reabilitate vor fi mai mici cu până la 40%!
   Principalele lucrări executate în cadrul programului de reabilitare termică a blocurilor de locuinţe pot fi:
    * Izolarea termică a faţadei - parte vitrată, prin înlocuirea tâmplăriei exterioare existente, inclusiv a celei aferente accesului în blocul de locuinţe, cu tâmplărie termoizolantă pentru îmbunătăţirea performanţei energetice a părţii vitrate, tâmplărie dotată cu dispozitive/fante/grile pentru aerisirea controlată a spaţiilor ocupate şi evitarea apariţiei condensului pe elementele de anvelopă;
    * Izolarea termică a faţadei - parte opacă, inclusiv termohidroizolarea terasei, respectiv termoizolarea planşeului peste ultimul nivel în cazul existenţei şarpantei, cu sisteme termoizolante;
    * Închiderea balcoanelor şi/sau a logiilor cu tâmplărie termoizolantă, inclusiv izolarea termică a parapeţilor;
    * Izolarea termică a planşeului peste subsol, în cazul în care prin proiectarea blocului sunt prevăzute apartamente la parter;
    * Demontarea instalaţiilor şi echipamentelor aflate pe faţadele şi terasa blocului de locuinţe precum şi remontarea acestora după efectuarea lucrărilor de izolare termică;
    * Reabilitarea și modernizarea instalațiilor pentru prepararea și transportul agentului termic, apei calde menajere și a sistemelor de ventilare și climatizare, inclusiv sisteme de răcire pasivă, precum și achiziționarea și instalarea echipamentelor aferente și racordarea la sistemele de încălzire centralizată, după caz;
    * Repararea/refacerea instalaţiei de distribuţie între punctul de racord şi planşeul peste subsol/canal termic, inclusiv izolarea termică a acesteia, în scopul reducerii pierderilor de căldură şi masă, precum şi montarea robinetelor cu cap termostatic la radiatoare şi a robinetelor de presiune diferenţială la baza coloanelor de încălzire în scopul creşterii eficienţei sistemului de încălzire prin autoreglarea termohidraulică a reţelei; 

    * Repararea/înlocuirea cazanului şi/sau arzătorului din centrala termică de bloc/scară, în scopul creşterii randamentului şi al reducerii emisiilor de CO2.

   Planul de lucru pe care echipa Primăriei orașului Otopeni îl are în vedere pentru programul de reabilitare termică a blocurilor cuprinde următoarele activități:
Pasul 1 – identificarea și inventarierea blocurilor de locuințe - identificarea blocurilor de locuințe realizate după proiectele elaborate în perioada 1950 – 1990, inventarierea blocurilor de locuințe identificate, pe cartiere, cvartele și puncte termice, gruparea blocurilor de locuințe inventariate după regimuri de înălțime – parter + patru etaje inclusiv, respectiv parter + mai mult de patru etaje;
Pasul 2 – semnare contracte mandat între Asociațiile de Proprietari și Primăria orașului Otopeni - transmiterea înștiințărilor despre programul de reabilitare termică către Asociațiile de Proprietari din blocurile selecționate și invitarea acestora la semnarea unui contract de mandat cu Primăria orașului Otopeni;
Pasul 3 – elaborare documentație tehnico-financiară – organizarea procedurii de achiziție pentru atribuirea contractului de servicii ce cuprinde: DALI, expertiza tehnică a clădirii, raportul de audit energetic, apoi eliberarea certificatului de urbanism și autorizația de construcție;
Pasul 4 – stabilirea cofinanțării – realizarea unui buget pentru fiecare bloc ce cuprinde și calculul contribuției Asociației de Proprietari, emiterea HGAP prin care se aprobă participarea la programul de creștere a eficienței energetice a blocurilor de locuințe selecționate, intervențiile/măsurile de creștere a eficienței energetice, cota de cofinanțare și valoarea contribuției Asociațiilor de Proprietari, emiterea hotărârii Consiliului Local de aprobare a cererii de finanțare;
Pasul 5 – transmiterea documentaţiei pentru fiecare bloc de locuinţe către MDRAP în vederea analizării și verificării./Trimiterea cererii de finanțare cu toate anexele aferente.
   Conform Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, din consumul anual de energie al unei locuințe, 55% este pentru încălzire. Astfel, într-o locuință neizolată corespunzător, pierderile de căldură sunt de 20-25% la nivelul pereților exteriori, 20-30% prin subsol și acoperiş și 20-25% la nivel de uși și ferestre neperformante energetic.

   BENEFICIILE INVESTIŢIILOR ÎN REABILITAREA TERMICĂ A LOCUINȚEI:
    * fiecare locuință să beneficieze de condiții mai bune de igienă şi confort termic;
    * pierderi de căldură și consum energetic redus;
    * reducerea costurilor de întreţinere pentru încălzire şi apă caldă de consum;
    * scăderea emisiilor poluante generate de producerea, transportul şi consumul de energie;
    * păstrarea valorii arhitecturale, ambientale şi de integrare cromatică în mediul urban.
   Sprijinul şi implicarea dumneavoastră sunt factori ce vor contribui la succesul programului.
   Obiectivul Primăriei oraşului Otopeni constă în asigurarea confortului necesar în apartamentele de bloc, astfel încât locuitorii oraşului Otopeni să beneficieze în mod direct de suportul primăriei în optimizarea consumului de energie, dar sprijinul şi implicarea dumneavoastră sunt factori ce vor contribui la succesul programului.

Text: Primăria orașului Otopeni

   Prin Legea nr. 92/2007 a serviciilor de transport public local, precum şi a altor acte legislative cu aplicabilitate în transportul public local, s-a creat cadrul legislativ necesar care permite organizarea şi monitorizarea activităţii de transport public local de călători.
   Pentru ca necesităţile de transport ale cetăţenilor din oraşul Otopeni să poată fi satisfăcute, în condiţii de eficienţă economică, Primăria oraşului Otopeni a considerat necesară realizarea unui studiu privind oportunitatea înfiinţării serviciului de transport public local de persoane prin curse regulate în interiorul oraşului, precum şi analizarea legăturilor cu alte trasee interurbane/periurbane de legătură cu localităţile învecinate şi, în special, cu municipiul Bucureşti.
Necesitatea realizării acestui proiect rezidă din dezvoltarea accentuată din ultimii 10 – 15 ani a oraşului, atât din punct de vedere socio – economic, cât şi din punct de vedere a extinderii zonelor rezidenţiale şi economice, a creşterii numărului de locuitori şi a locurilor de muncă.
   De asemenea, această necesitate se justifică şi din punct de vedere a realizării legăturii între cele două părţi ale oraşului – Est – Vest – delimitate de o parte şi de alta a DN 1 – pe de o parte, cât şi din realizarea legăturii centrului oraşului cu toate cartierele/zonele, respectiv: Otopenii de Jos, Odăi, Ferme, Centura si zonele unde se desfăşoară activităţi economice. Aceste realităţi au determinat factorii de decizie ai oraşului să găsească soluţii pentru deservirea cetăţenilor printr-un serviciu de transport public care să răspundă într-o măsură cât mai mare nevoilor cetăţenilor şi să asigure un transport civilizat, în condiţii de siguranţă şi un timp de călătorie rezonabil.
   În prezent este în curs de elaborare, într-un stadiu foarte avansat, documentaţia de atribuire (fişa de date a achiziţiei, caietul de sarcini cu anexele aferente) şi urmează a fi aprobată prin Hotărâre de către Consiliul Local al oraşului Otopeni. Delegarea serviciului de transport public se va realiza în urma organizării licitaţiei publice deschise.
Urmare analizării documentaţiei, considerăm că aceasta este una atractivă astfel încât la licitaţia publică să participe cât mai mulţi operatori în domeniu, iar cel care va fi declarat câştigător să asigure un serviciu de transport public de călători cât mai performant şi în condiţii de eficienţă economică.
   In numerele viitoare ale revistei InfoOtopeni vă vom ţine la curent cu stadiul derulării procedurii de achiziţie şi cu detalii despre traseul şi staţiile propuse, numărul de autobuze, frecvenţa orară etc.

Rețeaua combinată local interurban
(conform prezentei propuneri)

Text: Primăria orașului Otopeni

   Acum vreo doua milenii si jumatate, pe o vreme tot ca aceasta n-ar mai fi fost mult pana la Dionisii. In lunile martie-aprilie la Atena se tinea marele festival inchinat zeului Dionis, cand se puneau pe scena si mai apoi se premiau cele mai apreciate tragedii, comedii si satire ale anului. Chiar mai-marii tragediei, Eschil, Sofocle si Euripide sunt premiati in cadrul Dionisiilor. Si sa nu ne imaginam ca teatrul e separat de lumea de rand in aceste vremuri, ba dimpotriva! In timpurile acestea teatrul e un eveniment al tuturor. La festivalul de teatru participa nu numai cetatenii Atenei (inclusiv femeile!), dar si calatori care bat drumul lung special pentru aceasta sarbatoare. Si cu cata implicare! Daca o piesa nu convine publicului, atunci se urla, se huiduie, se bate din picioare, iar piesa poate fi chiar intrerupta si gonita de pe scena. Teatrul la Atena e un teatru cu adevarat public, in mintile si pe buzele unei intregi societati. Acest festival, religios si laic totodata, este si un timp de petrecere: in timpul pieselor se ofera vin si mancaruri, iar banchetele imbelsugate se dau atat dupa sacrificiile catre Dionis, cat si dupa alegerea castigatorilor. Banchetul de dupa sacrificiile dionisiace se da chiar pentru toti participantii: aici se mananca carnea boilor sacrificati, pe care au grija sa o spele cu mult, mult vin. Pe noapte se pleaca pe strazile Atenei, cantand si dansand. Toata aceasta petrecere generalizata si show-ul de teatru ce-i va urma sunt omagii aduse zeului teatrului, extazului si vinului, Dionis.

   Intre timp, tragedia s-a retras in palierele mai "inalte" ale culturii. Voia buna are treaba mai degraba cu comedia si satira azi, mult mai iubite de publicul larg. La origini, insa, ele nu sunt separate. La Dionisii, dupa tragedii urmeaza mereu o parte finala, satira, care ia in zemeflea chiar lumea interna a tragediilor. Prin ras, satira "stinge" mila si frica starnite de tragedii. Cumva, ultima parte destinde si "repara" starea de spirit. Asadar, rasul si seriozitatea vin la pachet. Caci excesul de sentiment, oricare ar fi el, nu e bine vazut de lumea antica, mare iubitoare de armonie si stabilitate. "Nu te duce la extreme!", ne sfatuim noi astazi, in aceeasi nota. "Reteta" antica nu e lipsita de valoare: un meniu complet si bine echilibrat de trairi. Din aceasta reteta veche de cand lumea, care stie ca si tragicul, si comicul sunt fete ale aceleiasi monezi, avem si noi de invatat inca.

                                                                                                                            Cristina Ana-Maria Musat

   Primăria oraşului Otopeni a acordat premiul de fidelitate familiilor Grecu, Tudor și Timuș, pentru împlinirea a 50 de ani de căsătorie neîntreruptă.
   Diploma și placheta de onoare, împreună cu un premiu în valoare de 5 mii lei, au fost acordate într-un cadru festiv de primarul orașului Otopeni, în semn de recunoaștere și apreciere.

Familia Grecu

Grecu Alexandru (născut la 16.09.1927 în București) și Grecu Ecaterina (născută în Dendrino la 15.08.1932 în Galați) s-au cunoscut în anul 1952 în comuna Brănești, județul Ilfov. El era economist la organele locale de control fiscal ale Ministerului de Finanțe, iar ea lucra la filiala locală a Băncii Populare.
După 3 ani de curte asiduă, Alexandru a reușit să îi cucerească inima, astfel că la 31.12.1955 s-au căsătorit civil și religios în București.
La 2 ani, din iubirea lor s-a născut un băiat, Grecu Mihai, la 24.04.1957 în București.
După căderea dictaturii ceaușiste, pe un teren achiziționat în 1977 în Otopeni, str. Ferme „G” nr. 16, au început construcția unei case în care s-au mutat definitiv în anul 1999. Ulterior, în anul 2001, au devenit oficial cetățeni ai Otopeniului prin actualizarea actelor de identitate.
Dragostea lor s-a dovedit trainicia de-a lungul vremii, rezistând tuturor încercărilor la care i-a supus viața , astfel că la data de 31.12.2015, au împlinit 60 de ani de căsnicie.

Constantina și Alexandru Tudor

Într-o zi de toamnă cu cer însorit, doi tineri curajoși cu aspirații de viitor s-au cunoscut. Ei sunt Constantina Vatavu și Alexandru Tudor. Din familii diferite, el din satul Dimieni, comuna Tunari, ea din comuna Talpigi, județul Galați.
Făceau parte din familii simple de agricultori. Au legat o prietenie scurtă cu un scop hotărât, iar pe 26 noiembrie 1965 s-au căsătorit la Starea Civilă din Otopeni.
,,Eram doi tineri simpli, nu aveam bagaje și nici un acoperiș deasupra capului. Am mers la părinții soțului meu care ne-au alocat o cameră în casa lor și acolo am rămas. Eu eram casnică, iar soțul meu lucra lăcătuș mecanic la I.T.B. După un an familia a început să se mărească.
Pe 26 noiembrie 1966 s-a născut prima fetiță, Nela, pe 15 decembrie 1968 o a doua fetiță, Valeria, pe 23 februarie 1970 a treia fetiță, Virginia și pe 5 noiembrie 1974 cea de a patra fetiță, Ionela. De la cele 4 fete avem un nepot pe nume Andrei, de 19 ani și o nepoată, pe nume Maya Antonia de 4 ani.
Am trăit acele vremuri când natalitatea era pe primul loc și apoi cariera. Responsabilitățile s-au mărit o dată cu creșterea și educarea celor 4 copii. Le-am crescut frumos îndrumându-le către învățătură pentru a le fi mai ușor în viață. Au absolvit liceul la zi și fiecare are câte un loc de muncă. Mulțumirea noastră, a părinților, este mare pentru că au fost copii buni și ascultători. Suntem o familie unită, credincioasă și avem o conviețuire bună ajutându-ne unii pe alții. Mulțumim Bunului Dumnezeu care ne-a păzit, ocrotit și ajutat să trecem cu bine peste toate greutățile pe care le-am avut în viață. În cei 50 de ani au fost și bucurii, dar și greutăți. Veniturile erau mici, cheltuielile erau mari, dar cu toate astea am reușit să ne construim o casă în Dimieni, în care am locuit 20 de ani (1968-1988). În anul 1988 ne-a fost demolată casa și am primit un apartament în Otopeni. Pentru noi, adulții, a fost foarte dureros, dar alinarea a venit când am început să ne apropiem copiii care la acea vreme erau nevoiți să locuiască în căminele școlilor unde învățau. În acest moment locuim în apartamentul pe care l-am primit în acest oraș liniștit și bine gospodărit de către autorități.
Vă mulțumim pentru grija pe care ne-o purtați și vă dorim toate cele bune!

Familia Mihail și Tatiana Timuș

Mihail s-a născut în Basarabia, localitatea Cobușca Nouă, Raionul Tighina, în anul 1938, pe 8 decembrie.
Fiind deportat politic în Bărăgan, în satul Dâlga, am avut ocazia să o cunosc pe soția mea, Tatiana, care locuia într-un sat relativ apropiat, în Buzoieni, Raionul Lehliu Gară, județul Călărași.
Ne-am cunoscut la o nuntă din familia ei, în luna noiembrie și peste 3 luni ne-am căsătorit, adică pe 18 ianuarie 1966. Avem împreună 4 copii: Elena, Dumitru-Alexandru, Constantin și Gabriel.
Avem și 3 nepoți, de care suntem foarte bucuroși și mândri.
Mulțumim lui Dumnezeu că am ajuns să trecem de 50 de ani împreună!